Jurnal. Ingaduitorul munte si vf. Moldoveanu in vara anului 2008


A venit vara anului 2008 si in sfarsit putem sa punem in aplicare planul conceput inca din iarna…  Astfel, eu , Sorin “Ursu” si Lucian “Lulu”, ne gandeam de foarte mult timp sa mergem in Fagaras pe vf. Moldoveanu. Eu aveam totusi o mica retinere. Un eveniment neplacut din 2001, atunci cand am fost prima oara pe vf. Moldoveanu; nu am avut echipament destul de bun si din aproprierea Ferestrei Mari pana la cabana Podragu, pe mine si alti colegi cu care eram atunci, ne-a insotit o ploaie marunta, cu vant, ceata si frig. In noaptea petrecuta in refugiul Vistea, m-am rugat sa coboram in siguranta… A doua zi, dupa ce am coborat de pe vf. Vistea (binenteles ca am fost incapatanat si am ajuns pe vf. Moldoveanu), ploaia s-a transformat intr-o lapovita / ninsoare de scurta durata. Fiind de data aceasta mai prevazator, m-am interesat din mai multe parti, cum va fi vremea.

Joi dimineata, 03.07.2008. Rucsacii sunt facuti, masina avem, chef de munte cat incape si astfel am plecat catre Cabana Valea Sambetei. Dupa sase ore de mers cu masina, am ajuns la Manastirea Brancoveanu- Sambata de Sus. Lasam masina langa intrarea in manastire (gandind ca poate de aici nu dispare ?!), luam rucsacii si pornim catre cabana. Pana la cabana traseul a fost placut, aer curat, apa plata 100%, cascade, liniste… Eu si Lulu, ne opream din cand in cand sa facem fotografi, eu mai si filmam, fiind nevoiti sa facem acest lucru foarte des. Foarte interesant a fost sa trecem dintr-o parte in alta a raului, pe podete sau pe truchiuri de copacii, sa urcam din ce in ce mai sus. Trecusera sapte ani de la iesirea cu probleme din Fagaras, peisajul fiind schimbat total. Dar aceasta este frumusetea naturii, in fiecare an, are ceva nou de oferit. Dupa aproape doua ore de urcat, vedem in sfarsit crestele Fagarasului si ajungem la cabana Valea Sambetei. Cabana este mult spus… Prima oara am vazut-o in ’95 si de atunci nu s-a schimbat de loc, tot darapanata, aceleasi conditii de cazare, de papica ce sa mai vorbesc!!! Noroc ca eu mi-am adus cortul, Ursu si Lulu sunt nevoiti sa doarma in cabana. Dar asta este… Totusi, in ce loc sa-mi pun cortul? In aproprierea cabanei nu se poate (este locul unei turme de oi si mi s-a spus de catre cabanier, ca este interzis a se pune corturi pe locul lor ???), amenajat un alt loc nu este, decat printre pietre si bolovani. Astfel ma vad nevoit sa instalez cortul sub un copac, numai sa nu cada pe mine!!! Pentru restul zilei, admiram peisajul de jur-imprejur si spre unul dintre reperele de maine, Fereastra Mare, facem planul pentru zilele urmatoare, luam cina si la culcare, in speranta ca urmatoarele zile vremea va fi de partea noastra.

Dimineata zilei de vineri, 04.07.2008, ne intampina cu soare, lucru bun mai ales pentru mine… Ne facem rucsaci mici, luam o gustare si pornim catre creasta. Urcam pe valea Sambata, avnd in  fata Valea Sambata in toata splendoarea sa, starjuita de Varful Budru in Dreapta si Coltul Balaceni in stanga. Ajungem in locul in care trebuie sa trecem pe cealalta parte a vai si raului Sambata, din cate tineam eu minte. Traseul o ia la stanga intr-o urcare mai abrupta, dupa ce trecem apa Sambata. Dar se poate continua mai departe catre capatul vaii Sambata, ajungand la o intersectie de trasee; spre dreapta catre Fereastra Mica, creasta Fagarasului si cabana Podragu, spre stanga catre creasta Fagarasului si cabana Urlea. Toate bune si frumoase, doar ca nu gasim intrarea in poteca din traseul de urcare. Ne luam pe ghicite si mai sus intram in poteca, ajungem alti doi turisti, din Cluj, care ni se alatura. Cu cat urcam, suntem mai relaxati si bucurosi ca ne aflam in Fagaras, vremea tine cu noi, avem ce fotografia si filma… Facem un popas de jumatate de ora. Dar trebuie sa continuam. Urcam mai sus si ne aflam in fata Ferestrei Mari, starjuita de Coltul Balaceni si Culme Budurului. Ajungem in Caldarea Buna a Vaii Sambata, trecem si pe la o bulgareala cu zapada ramasa din iarna. Ultima portiune inainte de a ajunge in fereastra si ajungem in creasta Fagarasului. Doar atat putem spune, FRUMOS. Papica, poze, filmat si la drum… mai este cala lunga pana la refugiul Vistea. Ne vom grabi, deoarece dinspre cabana Valea Sambetei, se vad si alti turisti care urca si poate nu vom mai avea locuri la refugiu. O luam la dreapta si urcam spre vf. Buduru, continuand catre vf. Slanina de unde putem sa vedem pentru prima oara vf. Moldoveanu si vf. Vistea Mare, si coboram in Fereasta Mica, cu o panorama frumoasa asupra Vaii Sambata. De o parte si de alta a crestei, observam ca in vale este inca zapada, noi fiind in luna iulie. Lacurile sunt superbe, de un albastru inchis, florile frumoase, vantul adie usor, soare… iar in fata vedem din ce in ce mai bine vf. Moldoveanu. Poateca in creasta continua catre varful Galasescu Mic, iar din acest varf coboram in Fereasta Racorelelor., de unde putem sa vedem printr-un horn amenintator Caldarea Racorelelor. Ne intalnim cu un alt grup, polonezi, care ne-au aparut in fata de nicaieri. Intrand in vorba, am aflat ca un “binevoitor” i-a indrumat gresit in traseul catre creasta, ajungand sus printr-un horn, zgariati si murdari. Aproape sub forma unui cerc, poteca ne duce mai departe pana sub varful Galasescu Mare, si continuam prin muchia Galbenelele. Dar de ce ar fi toata ziua soare ?! Dinspre cabana Podragu se ivesc nori de ploaie, incepe sa bata vantul si am din nou acel sentiment ca nu este momentul de a ma afla in Fagaras pentru a urca pe vf. Moldoveanu si a vedea de sus TOATA ROMANIA. Si binenteles incepe sa ploua inca inainte de a ajunge la refugiul Vistea. Vf. Moldoveanu deja nu se mai vede de nori. Ajungem in sfarsit la refugiul Vistea situat in saua Vistei Mari, suntem destul de multi in refugiu (trei aradeni, doi clujeni, cinci polonezi si doi cehi) si de aceea ne organizam putin. Desi mai avem apa, am plecat cu baiatul din Cluj, Florin, sa iau apa din vale. Totul a fost frumos pana cand am dat sa urcam, doua trasnete unul dupa altul, la distanta de vreo doua sute de metri de noi, ne-au pus pe burta!!! Cei din refugiu, ai mei colegi si prietena lui Florin, au iesit sa ne caute ramasitele… Si ploaia continua. Eu si colegi mei (Ursu si Lulu), vom lua o decizie la dimineata daca vom mai urca sus pana pe Moldoveanu. Luam masa toti impreuna; amuzant este faptul ca eu aveam supe la plic din Polonia iar polonezii aveau supe romanesti… Spre seara ajunge la refugiu si un grup de tineri, neechipati de munte. Noroc ca au vreo doua corturi, ceva paturi, asa ca unii vor dormi afara. Astfel am aflat, ca ei doreau sa stea undeva pe capatul unei vai…?! Ce sa facem, ne-am inghesuit pe unde am putut, dormind la priciuri, pe masa, bancute sau pe jos in refugiu. Cu speranta ca a doua zi vremea va fi mai buna, am incercat sa dormim…

E sambata dimineata, 05.07.2008, si doar o mica schimbare… NU PLOUA !!! Dar de jos tot vin norii, bate vantul, este umezeala in aer si creasta nu se vede. Decizii, decizii… Eu cred ca pana la ora 10:00 va fi vreme buna si vom putem urca pana pe Moldoveanu, astfel reusesind sa-mi conving colegii, Ursu si Lulu, intr-o schimbare de vreme. De pe la ora 09:00, incep sa dispara norii din vale si se poate vedea din ce in ce mai bine orasul Victoria. Pana la ora 10:00 nu mai este nici un nor, repede ne facem rucsacii ( luam doar apa, aparat foto si camera video) si plecam catre vf. Moldoveanu, urmandu-ne exemplul si clujenii (acestia doresc sa continue traseul pe creasta pana la Balea Lac). Urcarea de la refugiul Vistea pana pe varful Vistea este abrupta dar placuta atata timp cat nu iesi pe margine, unde bate vantul sa te doboare. Ajung primul pe vf. Vistea si ma tin de stalp sa nu ma ia vantul… Dupa putin timp, ajung si colegii mei, Ursu si Lulu, urmati de clujeni… Facem pozele de rigoare si continuam catre Moldoveanu. In sfarsit am ocazia sa vad pe unde am trecut in 2001 catre varful Moldoveanu (atunci, am plecat si ajuns de unul singur pe varf, INCONSTIENTULE !!!!) si imi dau seama la ce pericol m-am expus in acele conditi. In sfarsit, din nou pe vf. Moldoveanu!!! Ne felicitam pentru reusita si hai la poze… Spre surprinderea mea si a colegilor mei, gasim prins de crucea de pe varf, steagul Poloniei ?! OARE AM GRESIT TARA ??? Noroc ca eu duc cu mine tot timpul steagul nostru, al ROMANIEI… Il expun si facem poze cu el. Filmam de jur imprejur, deoarece vremea este deosebit de frumoasa si cu vizibilitate mare. In sfarsit am si eu parte de vreme buna in Fagaras, aici, sus pe Moldoveanu. Ajung polonezii, dorind sa fac poza cu ei si steagul meu. Sarbatorim toti, romanii si polonezii, cu cate o bomboana. Dupa ce am stat jumatate de ora, este timpul sa ne intoarcem la refugiul Vistea si de aici la cabana Valea Sambetei. Le dau cateva sfaturi polonezilor, deoarece ei continua pe creasta catre Balea Lac. Ajunsi inapoi pe vf. Vistea, ne luam ramas bun si de la clujeni, dupa care coboram catre refugiu. Pe coborare ne intalnim cu o patrula de la Salvamont care isi facea tura, mai rar asa ceva…!!! Aproape de refugiu Vistea, dam de doi turisti din Rusia si astfel am aflat ca in acel moment nu era recomandabil de a te duce in Caucaz, din cauza conflictelor armate din acea zona. Ajungem la refugiu, ne facem rucsacii si constat ca mi-a disparut unul dintre tricouri, cel cu Mont Blanc-ul. Nu era chiar o mare pierdere, dar era un tricou cu valoare simbolica… De banuit pe cineva? Pe acei tineri care ajunsesera seara si neeechipati si care in acel moment nu mai erau prin zona? Dupa ce am mancat, pornim catre cabana Valea Sambetei, vremea tine cu noi, continuam sa facem poze si sa filmam. Pana la Fereastra Mare ma intalnesc si cu doi prieteni ai mei din Cluj, Gabriela si Radu, cu care ar fi trebuit sa facem aceasta urcare pana pe Moldoveanu, dar este bine ca ne-am gasit si aici. Ma recunosc inca de la distanta dupa palaria pe care o port mereu cu mine. Ne cunoastem de mult, din aprilie 2007 in Parang, eu pregatindu-ma atunci cu un coleg, Gabi, pentru a merge in Franta pe Mont Blanc. Dupa ce am stat la taclale vreo jumate de ora cu ei, trebuie sa ne luam la revedere, fiecare plecand spre alte poteci… Dupa ce i-am ajuns din urma pe Ursu si Lulu, aruncam o ultima privire spre creasta Fagarasului si vf. Moldoveanu, ajungem in Fereastra Mare, coboram catre cabana Valea Sambetei, oprindu-ne pentru a face poze sau sa admiram peisajul. Aparem dintr-o data langa doua persoane care culegeau bujori de munte in plase si se cam sperie, facandu-se apoi ca admira peisajele !? Ajungem in vale si la cabana Sambata, unde suntem intampinati cu muzica de la casetofon si miros de gratare !!! Asta mai lipsea, nu ma refer ca am fi poftit la gratarul persoanelor respective, ci faptul ca, din pacate, nici aici nu mai ai loc de “EI”…. Dar asta este… Mancam ceva de pe la cabana (daca se poate numi mancare), bem un pahar de rom cu ceai (singurul lucru bun de la cabana) si la culcare.

Duminica, 06.07.2008, ultima zi in Fagaras. Ne facem rucsacii si pornim catre Manastirea Brancoveanu- Sambata de Sus, nu inainte de a privi pentru ultima oara catre Fereastra Mare si creasta Fagarasului. Nu departe de cabana ne intalnim cu turma de oi, parca desprinsa din povesti sau poezii. Pana la pastravarie nimic deosebit, doar unii turisti in slapi sau pantofi, care doreau sa ajunga pana la cabana Valea Sambetei. Ajungem si la manastire, dar ce puhoi de oameni, fata de ziua cand am ajuns noi. Unii isi sfintesc masinile…!!!???, alti se inghesuie la slujba…, tragand unul de celalalt, care sa fie mai in fata!!! Fiind deschise toate cele patru usi ale masinii noastre, preotul a crezut ca si ea intra in randul de a fi sfintite??? si  sa vedeti ce fata a facut atunci cand a fost refuzat !!!! Nu avea autorizatie de malpraxis!!! Cu regret ne intoarcem la Arad, dar fericiti ca am fost ACOLO SUS, pe vf. MOLDOVEANU.

Anunțuri

About CODmunte - "Japan"

Pasionat de natură, munte şi fotografie. Incerc sa ma fac util si cu placut, prin ceea ce am vazut sau auzit.

Posted on 28/01/2011, in Fagaras, maretia muntilor din Romania. Bookmark the permalink. 8 comentarii.

  1. boariu paul

    buna…vreau si eu sa merg pe Moldoveanu….in cate ore as putea urca de la Sambata de Sus pana pe Vf. Moldoveanu?avand in vedere ca am conditie fizica buna, am fost pe mai multe varfuri din tara eu cu prietenii mei….

    • Ovidiu "Japan"

      Asta nu stiu sa apreciez, dar… De la Manastirea Sambata de sus pana la Cabana Valea Sambetei se face in aprox. 3 ore, de la Cabana Valea Sambetei pana in Fereastra Mare a Sambetei sa face aprox. 4 ore, din Fereastra Mare a Sambetei pana la Refugiul Vistea se face 4 ore, de la Refugiul Vistea pana pe Moldoveanu se face in aprox. 2 ore.
      Asata inseamna sa cam alergi pe munte si ar fi pacat, sa alergi si sa nu vezi bine frumusetea muntelui. Mai pune si opririle, vremea… etc.

  2. Pretene, un astfel de articol fara poze e ca o povestire erotica: te excita, dar nu te poti termina! Mai si spui c-ai facut poze si-ai filmat. Rusinica!!!

    Ca stil de exprimare, n-am intalnit o descriere mai ingalata pana acum. Nici n-am rezistat sa citesc pana la sfarsit. Ai nevoie mare sa-ti perfectionezi stilul de scris. Sau sa lasi sportul asta celor care se pricep.

  3. Ovidiu "Japan"

    Cer scuze pentru postarea acestui jurnal… dar.
    Stilul de scris este propriu si incerc sa exprim asa cum gandesc.
    Poze sunt postate in cadrul categoriei: poze format mai normal dar si panoramice.
    Tot la aceasta categorie se poate gasi si un mic filmulet.
    Cu RESPECT pentru ADEVARATII scriitori.

  4. Hmmmm…un jurnal e ca un raport. Nu trebuie sa arate a Sadoveanu, Hogas, nu toti ne-am nascut cu acest talent, de a imbina esteticul cu functionalul (transmiterea de info). Insa acest jurnal nu e nici pe departe atat de prost pe cat lasa unii sa se inteleaga.
    O carcoteala mica: incearca, Daniel, sa mai dai din cand in cand un „enter” intre idei, caci o coloana asa lunga e dureros de greu de citit.

  5. Ovidiu "Japan"

    Multumesc pentru sfat Mihai. Voi incerca sa rearanjez articolele si jurnalele postate, tinand cont de sfatul sau.
    Toate cele bune.

  6. Nu toti cei care merg pe munte, cu adevarat, au si talent in tainele scrisului care este o arta. Deci trebuie sa fim putin mai indulgenti si sa-i apreciem pe cei care au curajul sa incerce macar, sa puna pe „hartie” ce simt si ce gandesc cand sunt acolo sus. Asta pentru ca este destul de greu sa descrii sentimente pe care nu le inteleg decat cei care ajung acolo, sus.
    Poate ca, in timp, cine stie poate unul dintre noi va ajunge sa scrie mult mai frumos si mai coerent. Pana atunci cred ca si Japan este dispus sa accepte sfaturi.

  7. Ovidiu "Japan"

    Sfaturile si criticile sunt binevenite tot timpul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: