Jurnal. Experienta Balea Lac in 2006, iarna


La sfarsit de martie in 2006, impreuna cu alti trei prieteni, Adria Suciu “Suci”, Cornel Sabau “Chelu” si Radu Leaua “Laleaua”, am hotarat sa mergem in muntii Fagaras la Balea Lac, pentru schi sau ascensiuni pe varfurile din zona, eu dorind sa ajung pana pe varful Vanatoarea lui Buteanu de 2506m, pentru mine fiind prima oara cand mergeam in acest loc. Daca tot mergeam pentru prima oara la Balea Lac in Fagaras, vrut sa experimentez si statul la cort in zapada.

Vineri, 31.03.2006. Dimineata devreme, pe la ora 06:00, plecam cu masina din Arad, catre muntii Fagaras. Dupa ce trecem de orasul Sibiu, incepe a se vada in departare crestele muntelui Fagaras si dupa cinci ore ajungem la motelul Balea Cascada si la telecabina. De la motel Balea Cascada si statia de urcarea a telecabinei, panorama catre Fagaras este impresionanta, in departare se zaresc unele varfuri pe care dorim sa urcam. Dupa ce ne-am adunat un numar de persoane, pornim in sus cu telecabina, din telecabina avand o imagine frumoasa a cascadei Balea, partial inghetata. Vazusem in poze cum arata valea Balea si soseaua care urca la Balea Lac si mai departe, Transfagarasanul, dar acum la cata zapada este, nu se zareste aproape defel, doar in locurile unde exita podete sau urca pe marginea versantilor se poate distinge cate ceva. Trecem peste casuta unei stani care este ingropata in zapada si din pacate nu se zareste nimeni in prejma ei!!! Din telecabina, vedem ca sus vremea nu este tocmai prielnica, sunt norii si bate vantul. Dar chiar si asa, avem speranta ca vom putea sa schiem sau sa urcam pe unul dintre varfurile din zona. Ajungem sus la statia terminus si ne indreptam catre cabana Balea Lac, unde fiindu-ne foame, servim imediat o ciorbita. Toate bune si frumoase, dar unde ne cazam??? Radu, Adi si Cornel se instaleaza in camere iar eu ma instalez afara… locul gasit de mine fiind langa refugiul Salvamont. Aceast sugestie a veni de la Cornel, el fiind pentru o perioada salvamontist la Balea Lac, cunoscand cel mai bine zona, dintre noi, cei patru. Dupa ce am sapat in zapada, montez cortul, ajanjez echipamentul in interior, pregatesc cele necesare pentru dormit si parca este altceva. Restul zilei, mai mult am stat prin preajma cabanelor din cauza vremii rele, eu nevand schiuri dar si ceva probleme la genunchi. Seara ne retragem cu totii la cabana Paltinu, la o cana de ceai cu rom (eu am ramas dezamagit de atitudinea personalului de la cabana Balea Lac, in urma unui mic incident privind modul de servire al ciorbei de perisoare). Fiind deja intuneric, iar vremea nu s-a schimbat, ma bag in sacul de dormit si somn de voie. Sunt doar eu, cortul si linistea muntelui.

Sambata dimineata, 01.04.2006. Pot spune, ca prima experienta de dormit la cort in zapada a fost extraordinara; nu mi-a fost frig, nu am dormit inghesuit, am avut liniste… In schimb, vremea pe afara este tot neprielnica (din ceeace aud din cort, afara bate puternic vantul) si vreau sa ies afara. Bine spus, vreau… Noaptea a nins puternic iar cortul este practic ingropat, parca cineva imi facuse o gluma de 1 aprilie, dupa cum se obisnuieste. Intre timp ce ma gandeam la o solutie de a iesi din cort, a aparut Radu sa vada daca mai sunt intreg si nu am inghetat (l-am auzit cum ma striga), dar mare i-a fost mirarea sa nu ma vada si gaseasca, el trecand pe langa cort. Dupa ce a facut rost de o lopata de la cei de la Salvamont, a eliberat de zapada intrarea in cort, ELIBERANDU-MA. Impreuna dam zapada de pe langa cort, si cum efortul trebuie rasplatit, mancam fasole incalzita la primus. Ne intalnim cu Adi si Cornel, sa vedem ce am putea sa facem astazi prin zona. Dar creasta nici ca se vede, este pretutindeni ceata si norii sunt foarte josi, renuntand astfel sa urcam catre saua Capra si mai departe catre varful Vanatoarea lui Buteanu. Asa ca, eu si Radu ne hotaram sa trecem prin tunelul de la Balea Lac, pana in partea cealalta a muntelui, ceilalti doi colegi, Adi si Cornel, optand pentru o incercare de a schia. Prin tunel, atat pe mijlocul soselei sau in locurile de refugiu, s-au format stalactite si stalagmite de gheata avand forme ciudate. Dupa un timp, iata-ne ajunsi la capatul tunelului si de cealalta parte a muntelui, iesim afara din tunel, cu speranta ca vom da de vreme buna, vreme care va trece si in cealalta parte a muntelui, la Balea Lac. Dar si aici vremea este urata. Fac ceva poze si ne intoarcem inapoi la Balea Lac, unde nici o schimbare a vremii nu se arata. Ne intalnim cu Adi si Cornel la cabana Balea Lac, care nu sau prea omorat cu schiatul prin zona, si totusi, chiar daca vremea este urata, eu, Radu si Adi, ne decidem sa urcam pana in saua Capra. Eu, pentru a face totusi ceva miscare, iar ei doi, pentru a schia sau a se da cu placa. Imi iau rucsacul si incepem sa urcam catre saua Capra, eu fiind in fata pentru a face trepte in zapada sau chiar gheata din unele locuri, noroc ca folosesc coltarii. E placut efortul, sar bucati de gheata, zapada este batuta de vant, ma mai opresc pentru a admira peisajul (atat cat se poate) sau pentru a face poze. Pot in sfarsit sa vad cat de cat in ansamblu, caldarea Balea, lacul Balea, cabana Balea Lac si cabana Paltinu, refugiul Salvamont. Dar aproape de saua Capra bate tare vantul si s-a lasat dintr-o data o negura, si astfel luam decizia de a ne intoarce. Pot sa-i urmaresc la treaba pe Adi si Radu coborand pe schiuri sau placa. Radu are experienta mai mare si se descurca mai bine (coboara pe schiuri) iar Adi fiind la inceput (coboara cu placa de snowboard). Asta este… si maine este o zi. Ajung la cort si ma decid sa dorm ultima noapte la refugiul Salvamont, nu doresc sa fiu DAT DISPARUT de catre colegii mei, desi mi-a placut prima experienta de dormit la cort in zapada. Conditiile din refugiu sunt ok, la fel si membrii serviciului salvamont din aceasta perioada; eu am retinut un nume dintre toti, Puiu, deoarece mi-a dat unele informatii legate de mersul la munte iarna, in Fagaras. Am primit o camaruta mica si sunt doar eu, la refugiu mai sunt cazati un baiat si o fata, dar acestia dorm la prici. Seara de sambata se termina in acelasi fel, la cabana Paltinu, alaturi de colegii mei si cei de la salvamont.

Fara nici o tragere de inima, ma trezesc duminica, 02.04.2006, pe la ora 07:00, stiind ca afara vremea va fi tot urata. Dar cand ies afara din refugiul salvamont, surpriza… cer senin, fara urma de nori, soarele tocmai se iveste in saua Capra si lumineaza intreaga caldare a Lacului Balea. Mananc la repezeala ceva, le spun celor de la Salvamont unde si pana unde am de gand sa urc, catre saua Capra, din nou, dorind sa continui pana pe vf. Vanatoarea lui Buteanu. Ma echipez si imi iau rucsacul, dupa care plec spre cabana Balea Lac pentru a vedea ce au de gand sa faca astazi, colegii mei: Adi, Radu si Cornel. La cabana Balea Lac ma asteapta Adi si Radu, dorind si ei sa urce pana sus, dar doar pentru a schia, Cornel ramanand pe langa lacul Balea pentru a face ture prin zona. Urcarea este mult mai placuta acum, nu facem pauze multe si iata-ne ajunsi in sfarsit in saua Capra. Fiind pentru prima oara in acest loc, creasta Fagarasului este splendida si imi taie respiratia prin frumusete, iar lacul Capra este acoperit de zapada si recunosc langa el monumentul . Desi sunt urme care duc in directia lui, dar nu se vede nici un cort pe langa lac… poate la vara. Stand cu fata catre lacul Capra, in dreapta se poate urca catre vf. Iezerul Caprei iar spre stanga se poate urca spre varful Vaiuga. Cu parere de rau trebuie sa ne intoarcem inapoi, chiar si eu, fiind pana la urma singurul care doream sa urc pe varful Vanatoarea lui Buteanu. Stand fata in fata cu acest varf si privind la traseul catre el, am realizat ca ar fi durat mult timp sa ajung pe acest varf, sa ma intorc inapoi la lacul Balea si sa ma pregatesc de intoarcerea la Arad, programata la ora 12:00, chiar daca ar fi venit unul dintre colegi mei cu mine pana pe varf. Dar am parte de putin noroc. In saua Capra intalnind un baiat din Bucuresti, Cristi este numele lui si caruia i-am propus sa urce cu mine macar pe varful Vaiuga, fiind de acord, desi mi-a spus ca nu are experienta de a merge iarna la munte si nici echipamentul necesar, piolet si coltarii. Astfel ma duc eu in fata. Urcam pe marginea crestei, avem zapada tare sau putina gheata, nu bate vantul, este perfect. Ne mai oprim pentru a face poze sau a discuta, si astfel ne cunoastem planurile de viitor, din alti munti (aveam sa aflu ca si el a fost ulterior pe Kilimanjaro in 2009). Ajungem aproape de varful Vaiuga dar pe varf ma duc doar eu, Cristi neavand coltarii s-a retras putin mai jos. Cu o usoara parere de rau si regret, ajung doar pana pe varful Vaiuga la 2443m. Dar chiar si asa, sunt mutumit ca am ajuns pana aici, fac poze si fixez obiectivul pe data viitoare, varful Vanatoarea lui Buteanu. Privin de pe varful Vaiuga catre varful Vanatoare lui Buteanu, realizez mai obiectiv traseul de urcare pe acesta, dandu-mi seama ca timpul nu mi-ar fi fost suficient si cel mai important, nu de unul singur!!! Asta este, altadata. Din varful Vaiuga, creasta Fagarasului este superba si se vede pana departe, peste tot, creata fiind acoperita de zapada. Cu parere de rau trebuie sa coboram catre lacul Balea. Pe coborarea de pe varful Vaiuga am parte de un mic incident. Am prins o portiune de zapada care s-a dus cu mine vreo cinci metri, eu in cele din urma m-am oprit, dar zapada a continuat sa alunece pana aproape de lacul Capra. Acolo sus, cineva are grija de mine!!! Mai prevazatori si atenti ajungem in saua Capra fara alte incidente, facem poze cu locul in care am fost si de aici continuam impreuna coborarea pana la cabana Balea Lac, de unde ne luam la revedere.  Am mai fi stat de vorba dar suntem asteptati de cei cu care am venit… La fel trebuie sa ne luam si noi ramas bun de la Fagaras, avem mult de mers cu masina pana la Arad. Dupa ce ne-am facut rucsacii si am mai mancat ceva, plecam catre telecabina. Intre timp, parca a explodat cu turisti prin zona, daca se pot numi asa, mai ales din felul de a urca la munte. Este frumos ca vin la munte, dar… unii sunt fara ochelari de soare, in adidasi, pantofi sau cizme cu toc, pantaloni de stofa. In schimb sunt cu camasa descheiata sau cu decolteuri, sa se vada lanturile de la gat!!! Am vazut o pereche de “turisti” mai aparte; din cauza ca nu aveau ochelari de soare, se tineu de mana si deschideau pe rand ochii atunci cand mergeau. La telecabina cand ajungem avem parte de un alt lucru amuzant; sosind cabina, din ea coboara alti turisti si un caine (semana cu Patrocle din “Dumbrava minunata”), urmat de stapana lui imbracata intr-o haina de blana si cu cizme din piele (nu a lui Patrocle, sper), avand si o atitudine sfidatoare la adresa turistilor cu care urcase. In acel moment (asteptand cabina eram: eu, Adi, Cornel, Puiu si administratorul cabanei Balea Lac, doar Radu hotarandu-se sa coboare pe schiuri pana la motelul Balea Cascada), Adi face o remarca: “Fain animalul” iar eu raspund cu “Care dintre ele”, si binenteles ca toata lume se apuca pe ras. Intr-un final plecam in jos cu telecabina, ne uitam dupa Radu si il vedem/descoperim in imensitatea muntelui alb, un mic punctulet miscator, iar Cornel imi arata si pe unde vrea sa coboare Radu pe schiuri. Traseul este pe langa cascada Balea (in aproprierea ei), cu inclinatie mare si aflu astfel ca pe acest traseu de coborare pe schiuri au avut loc multe accidente. Am ajuns jos. Dupa vreo jumatate de ora apare si Radu, bucuros ca a reusit sa coboare pe acel traseu si la fel de bucuros ca nu a patit nimic. Ne urcam in masina, Adio Fagaras, Adio Balea. Seara ajungem in Arad obositi dar bucurosi ca fiecare am facut ce ne-am propus. Nici bine nu am ajuns eu acasa si sunt sunat de catre Puiu (salvamontist la Balea Lac), intrebandu-ma daca nu stiu ceva despre doi turisti care au stat impreuna cu mine in refugiu si care plecasera duminica de dimineata pe la ora 05:00, sa faca creasta Arpaselului. Mare mi-a fost mirarea sa aflu ca nu am fost singurul din refugiu, dar din pacate, am putut sa-i dau detalii doar despre urmele pe care le vazusem catre Lacul Capra (a doua zi am aflat de la Puiu, ca cei doi ajunsesera inapoi la refugiu la ora 23:00-23.30).

Pentru mine, experienta Balea Lac a ramas in felul urmator: cabana Paltinu si refugiul salvamont, bune locuri de odihna si atmosfera primitoare din partea gazdelor (nu acelasi lucru se poate spune de cabana Balea Lac), trasee frumoase iarna sau vara, se poate face schi in conditii bune, maretia Fagarasului vazuta din creasta si prietenia cu Cristi.

Anunțuri

About CODmunte - "Japan"

Pasionat de natură, munte şi fotografie. Incerc sa ma fac util si cu placut, prin ceea ce am vazut sau auzit.

Posted on 04/02/2011, in Fagaras, maretia muntilor din Romania. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: