Jurnal. Pregatire pentru Mont Blanc, la sfarsit de iarna in 2007


De cate ori am fost in Parang ??? Un timp tineam evidenta intr-o agenda ce munti am colindat, cu cine si in ce perioada… Cel mai mult a reiesit ca am fost in Parang, urcand dinspre Zona A.N.E.F.S., sau Refugiul Agatat, ori dinspre Complexul Ranca si chiar dinspre Obarsia Lotrului si mereu am ramas fascinat de peisajul din muntii Parang. Cel mai mult am urcat dinspre Cabana A.N.E.F.S., deoarece in aceasta zona am gasit o cabana si un cabanier, asa cum ar trebui sa fie peste tot… Preturile de cazare sunt bune, conditiile din cabana sunt excelente, este izolata de celelalte cabane (daca doriti detalii, cautati cabana CosteHouse). Dar nu doar la cabana am stat, am facut ture si cu cortul sau am stat la refugiu, pornind din zona A.N.E.F.S.. Din zona A.N.E.F.S, poti face plimbari de cateva ore pana la partia Slima, pana la locul “La Bancuta” sau chiar pana pe varful Parangul Mic de 2074m; sau daca avem conditia fizica si experienta de munte, se poate ajunge la urmatoarele obiective dus-intors in aceiasi zi, putem merge pana la Lacul Mija, pana pe varful Carja de 2405m sau chiar pe varful Parangul Mare de 2519m.

Sunt numeroase turele facute in muntii Parang (ar fi cam 10-12), de aceea voi scrie despre turele mai importante pentru mine in doua jurnale, unul de iarna, celalalt de vara.

In primavara anului 2007, eu si viitorul coleg de ascensiune pe varful Mont Blanc de 4807m din Alpii Francezi, Gabi Nagy, am decis ca cea mai buna tura de pregatire pentru ascensiunea Mont Blancului, este in Muntii Parang. Am decis sa facem traseul de creasta, la sfarsitul lunii aprilie, deoarece sus inca era zapada buna, incepand din zona A.N.E.F.S. Intentionam sa facem urmatorul traseu: in prima zi, sa ajungem pe la amiaza cu trenul in Petrosani, din Petrosani cu masina de ocazie pana la telescaun, urcare la A.N.E.F.S. cu telescaunul, continuand mai departe urcarea pe jos, prin varful Parangul Mic si pe creasta pricipala catre varful Carja, sub varf urmand sa dormim la cort; a doua zi, de sub varful Carja sa urcam pe acesta si sa contiuam pe creasta prin varful Gemanarea spre varful Parangu Mare, scurt popas pe varful Parangul Mare, dar continuand mai departe pana in saua care duce catre Lacul Calcescu, aici urmand sa punem cortul pentru cea dea doua noapte de dormit la cort; a treia zi urma sa coboram la lacul Calcescu si de aici sa continuam coborarea pentru a iesi la Obarsia Lotrului, in acest loc urmand sa dormim la locurile de cort ferite de animalele salbatice din zona; in cea dea patra zi, de la Obarsia Lotrului cu masina de ocazie pana la Cabana Groapa Seaca, de aici pe jos prin cheile Jietului pana la iesirea din cheile Jietului, si din nou cu masina de ocazie catre gara Petrosani, continuand mai departe cu trenul catre orasul Arad. Acest traseu era programat sa-l facem in patru zile.

Pe 28.04.2007, sambata, am pornit cu trenul de dimineata, din Arad, ajungand pe la ora 13:00 in Petrosani. Informatiile nostre privind vremea in muntii Parang in perioda acestei ture de pregatire erau optimiste, dar ajungand in Petrosani si privind la munte ne-am inselat: ceata, nori si cu posibilitatea de a incepe ploaia. Ne-am facut ultimile cumparaturi si ne-am indrepta catre locul de unde se ia masina de ocazie catre telescaun, dar exista posibilitatea de a urca pana la telescaun cu taximetrul. Avem noroc, il intalnim pe nea Breben, vesnicul transportator cu masina de ocazie catre telescaun Parang, stabilind cu dansul ca il vom contacta peste patru zile pentru a ne lua de langa cheile Jietului. Pe valea catre telescaun ne dam seama ca vremea nu este tocmi buna pentru traseul de creasta din Parang si ajunsi la punctul de plecare al telescunului, ne convingem si mai tare de acest lucru, deoarece este ceata si telescunul nu functioneaza in aceste conditi. Dar apare o ameliorare a conditiilor si urcam in sfarsit cu telescunul pana in zona A.N.E.F.S. Daca in Petrosani sau la telescaun vremea era neprielnica, in zona A.N.E.F.S., aceasta s-a dovedit a fi chiar mai rea decat am prevazut noi. Am trecut pe la cei de la Salvamont sa luam informatii despre conditiile de urcare pe creasta, acestia recomandand prudenta sau chiar sa renuntam la traseu. Le-am adus la cunostinta ca eu si Gabi doream sa facem aceasta tura de pregatire in muntii Parang, pentru ascensiunea pe varful Mont Blanc, afland ca o astfel de vreme este “ideala si excelenta” pentru pregatire. Am retinut mai ales informatiile primite de la unul dintre salvamontisti, “Biceps” este pseudonimul sau. Am discutat intre noi aceasta problema si am hotarat sa continuam planul initial, Creasta Parangului pana la Obarsia Lotrului. Prima portiune de urcus catre pe varful Parangul Mic, pana in locul numit “La Bancuta” nu a ridicat nici o problema, inca nu dam de zapada de care ne-am fi asteptat iar acolo unde apare, este numai buna pe aceasta prima portiune de traseu, pentru a ne acomoda cu mersul pe zapada. In schimb, dam de doua corturi care sunt puse aproape de antenele de telefonie din capatul teleschiului, iar prin preajma acestora sunt trei fete si doi baieti, care se pregateau sa manance. “Pofta sa aveti” si “Multumim, drum bun”, cam aceasta a fost toata discutia cu acest grup, deoarece eu si Gabi, nu prea avem timp de stat la discutii si pana la refugiul de piatra Carja, obiectivul primei zile pentru noi, este mult de mers. Continuam urcusul si primul loc in care ne-am oprit ceva mai mult timp pentru odihna, este in locul “La Bancuta”. Din acest loc, putem sa ne facem o imagine de asamblu asupra traseului pe care urmaza sa il parcurgem, dar binenteles ca vremea nu este buna si astfel nu putem vedea nimic. Tot din acest loc, traseul poate continua in doua directii: o puteam lua la stanga, catre varful Parangu Mic, din varf sa continuam in creasta pe langa “Bivuacul de Piatra” catre refugiul de piatra Carja, pe marcajul banda rosie; sau sa o luam la dreapta, pe curba de nivel care duce si iasa la “Bivuacul de Piatra”, continuand mai departe in creasta catre refugiul de piatra Carja, pe acelasi marcaj banda rosie. Dar traseul de iarna este la stanga, prin varful Parangul Mic, deoarece pe celalant traseu, din dreapta, exista risc de avalansa in aceasta perioada. Pe ceata, vant si zapada ceva mai mare, astfel ajungem pe varful Parangul Mic la 2074m, de unde printr-o fereastra prin ceata de pe varf am observat ca vin catre Muntii Parang dinspre Muntii Sureanu, puhoaie de norii negri adusi de vant puternic. Dar asta este vremea la munte. Dupa o scurta pauza, continuam cu incredere traseul nostru pe creasta prin varful Parangul Mic 2 de 207m si coboram pana in locul “Bivuacului de Piatra” (acesta este locul unde se intalnesc cele doua trasee care vin de la A.N.E.F.S.: traseul de iarna prin varful Parangul Mic, si traseul de vara pe curba de nivel, pe sub varful Parangul Mic). Din cauza vremii din ce in ce mai rea, ne-am urcat chiar pe marginea crestei pe partea cu Muntii Sureanu si nu prea am fost incantati de ceea ce am vazut in departare, trebuind sa luam o decizie… continuam sau ne intoarcem. Dar…. fie ce o fi, poate aceste conditii neprielnice ne vor fi de folos pe Mont Blanc!!! Aventura noastra continua pe creasta si ajungem in locul unde traseul se desparte in doua: Catre la lacul Mija, pe curba de nivel la stanga si pe marcaj punct galben; in sus pe creasta la dreapta si pe marcajul banda rosie. Ne oprim sa mai facem poze si apare dintr-o data in fata noastra un coleg din Arad, Adrian Moldovan este numele sau, care facea schi de tura si acesta tocmai venea de pe varful Carja. Stam la o mica discutie despre planurile fiecaruia pentru viitor (dupa experienta de pe varful Mont Blanc, am ajuns in 2009 pe continentul African, in masivul Kilimanjaro pe varful Uhuru de 5895m, cu un alt coleg din Arad, colegul acesta fiind… Adrian Moldovan… soarta sau coincindenta???), dar trebuie sa ne luam ramas bun de la Adi, vremea nu da semne de schimbare si exista riscul de a fi surprinsi de conditiile neprielnice ale vremii, inainte de a ajunge sa punem cortul sub varful Carja. Am continuat pe creasta, prin zapada care prin aceste locuri este apoasa si ne face mai dificila inaintarea, pana la locul Refugiului de Piatra Carja, care nici ca se vedea de zapada depusa, aici fiind locul cortului pentru prima noapte. Locul de cort este ideal pentru camparea in creasta, fiind ferit de vant si cu o panorama frumoasa in jurul nostru, in conditii de vreme buna. Dupa ce am instalat cortul si am pus echipamentul in interiorul cortului, la hrana calda… Dar aprinde primusul daca poti, brichetele nu functioneaza si astfel trecem la hrana rece (ce bine ar fi fost o supita!!!). Fiind deja tarziu si sa inoptat, ne bagam la somn, mai ales ca vremea nu dadea semne de schimbare. Pe la ora 02:00 ne trezim brusc din cauza unui zgomot puternic venit din apropierea cortului si iesim afara. Mare ne-a fost mirarea cand am gasit unul dintre pioleti aruncat la vreo trei-patru metri de cort, noi il pusesem ca si ancora suplimentara. Afara batea vant puternic si minune… senin si cu luna plina, de vedeam luminile de la orasele din Vale. Totul era superb in jur, Gabi avand prilejul sa faca cateva poze superbe.  Dar inapoi la somn si sa speram fara alte surprize…

Duminica dimineata, 29.04.200, cand ne-am trezit vremea era frumoasa, soare si mare de nori. Facem cateva poze, mancam ceva la fel de rece, strangem cortul si ne facem rucsacii pentru a continua mai departe pe traseul ales. Dar chiar inainte de a pleca, vremea se schimba din nou, este ceata si bate vantul. Pentru urcarea pana pe varful Carja si pentru a continua pe creasta pana la varful Parangul Mare si chiar mai departe, incaltam coltarii iar betele de mers le schimbam cu pioletul, ne punem castile de protectie si pornim in sus spre varful Carja. Chiar de langa refugiul de piatra Carja, urmeaza o muchie mai expusa, pe stanga catre o vale care duce si ea la lacul Mija sau spre dreapta catre… de parca ar mai conta unde duce, noi fiind mai suntem prevazatori, deoarece in aceasta portiune au avut loc accidente.  Dupace trecem cu bine de acest punct, ne aflam sub cea mai abrupta portiune de urcare, atat iarna cat si vara. Acum, la sfarsit de iarna, aceasta portiune de urcare este cu zapada si gheata, iar vantul bate dinspre valea care duce catre lacul Mija, fiind nevoiti sa iesim de buna voie in portiuni mai expuse. Toate acestea se vor dovedi cu folos cand vom urca pe varful Mont Blanc… Dupa aproape o ora de la plecarea din zona refugiului de Piatra Carja, am ajuns in micul platou care duce catre varful Carja. Din cauza cetii foarte dese, desi stiam ca suntem in preajma varfului Carja si pe unde este acesta, nu am riscat a ne duce in locul unde este fosta borna de varf, deoarece observasem din zona refugiului Carja, ca pe unele portiuni si chiar pe varful Carja sunt cornise, nestiind de unde incep si unde se termina acestea, mai ales pe partea abrupta a varfului Carja catre valea care duce la lacul Mija. Pacat de panorama de jur imprejurul varfului, atunci cand este vreme buna. De pe varful Carja, aflat la 2405m altitudine, panorama este una dintre cele spectaculoase din tara; in departare (stand cu fata catre locul de unde am urcat si rotindune de la stanga la drepta,) se pot vedea Muntii Vulcan, Retezat, Sureanu si in departare, chiar muntii Fagaras; sau in apropiere: creasta muntilor Parang, pornind de la cabana Rusu si continuand prin varful Parangul Mic, varful Carja, varful Gemanarea, varful Parangul Mare si mai departe catre cabana Ranca, sau frumusetea vailor si lacurilor din zona. Altadata… Coboram de pe varful Carja, coborarea fiind la fel de abrupta ca urcarea, sa continuam pe creasta catre varful Parangul Mare. Pe coborare si in creasta dam de portiuni unde deja a aparut iarba, si chiar daca mai este zapada in unele locuri, aceasta este foarte apoasa. Se face senin din cand in cand si repede scoatem aparatele pentru a face poze. Dar vremea parca se joaca cu noi, iar cand ne facem sperata ca totul va fi bine, dintr-o data se lasa ceata si incepe din nou sa bata vantul. Astfel am mers aproape tot timpul pe creasta, trecand pe sub varful Stioenita de 2421m si pe langa hornurile care coboara din creasta. Doar la un moment dat, in saua de langa varful Gemanarea, printr-o fereastra ivita in norii si ceata, vedem valea din partea stanga care duce si ea catre refugiul Agatat, acesta fiind singurul moment cand am putut vedea ceva din creasta. Trecem pe sub varful Gemanarea de 2426, si deodata… ajungem sau suntem ajunsi (nu vom sti niciodata) de doi turisti din Bucuresti, un el si o ea, care aparusera din ceata. Ne-am oprit impreuna pentru a discuta despre traseu si vreme, EL scotand la iveala un GPS pentru a vedea la ce inaltime suntem. Ramanem uimiti de rezultat: 2652m?! Bucurosi, aflam astfel, ca suntem mai sus de varful Moldoveanu de 2544m, cel mai inalt varf din Romania. FARA COMENTARI… Dar, la drum pe carari de munte. Inconjurati de ceata sau nori, ajungem toti patru pe varful PARANGUL MARE la 2519m. Am facut cate poze, in poze ne vedem… doar noi si borna care indica locul varfului Parangul Mare, ceata fiind pretutindeni din nou!!! De data aceasta, colegul din Bucuresti, ne dezvaluie ceasul cu altimetru, avand o surpriza mare la fel de mare… ceasul indicand o inaltime mult mai mare decat GPSul, aratand inaltimea de 2704m (am retinut aceste inaltimi, a GPSului si ceasului, deoarece erau cu diferenta mare fata de cea reala, cat are varful Parangul Mare, 2519m). Dar marea surpriza a venit de la colegul meu, Gabi, care avea si el un “ceas” (un ceas modificat si mai vechi) care arata exact inaltimea varfului Parangului Mare. Am mai fi stat pe varf, dar trebuie sa ne contiuam traseul. Eu si cu Gabi, sa continuam drumul inspre Lacul Calcescu iar cei doi din Bucuresti, se vor intoarce catre cabanele din zona A.N.E.F.S., tinand sa ne comunice ca in fata noastra trebuie sa mai fie un grup mare de turisti, vreo 15 persoane, care plecasera din zona cabanelor de la A.N.E.F.S. spre refugiul Agatat. O fi el grup mare dar in fata noastra nici o urma, poate acestia or fi zburand??? Coboram de pe varful Parangul Mare pana in saua Gruiului, dar aici incepe sa bata vantul mult mai tare, si sa lasat o ceata laptoasa, iar ca meniul sa fie complect, incepe a ploua marunt. Eu si Gabi, ne asezam pe rucsaci nostri, mancam ceva batoane energizante si facem o mica sedinta. Nu avem decat doua variante… Prima varianta: o luam la stanga, pe o coborare mai abrupta spre lacul Mandra si sa continuam coborarea pana la refugiul Agatat, iar a doua zi sa ne indreptam spre cabana Groapa Seaca si prin Cheile Jietului sa iesim catre orasul Petrosani, mergand cu trenul din Petrosani mai departe catre orasul Arad, deoarece vremea nu da semne de schimbare si suntem cu gandul la o posibila mancare incalzita la primus (poate ceva mai jos ca altitudine, vor functiona brichetele). A doua varianta: sa continuam inainte pe creasta principala pe marcaj banda rosie, spre lacul Calcescu si mai departe, conform planului conceput din Arad, in aceiasi vreme potrivnica, fara mancare incalzita, dar cu o pregatire in conditiile cele mai rele de vreme, pentru ascensiunea pe varful Mont Blanc de 4807m, din Alpii Francezi. Cu gandul mai mult la posibilitatea de a manca ceva incalzit, luam decizia sa coboram catre catre lacul Mandra si mai departe spre refugiul Agatat. De coborat am vrea dar pe unde? Nu gasim sau vedem, pe unde ar fi cel mai in siguranta sa coboram fara a starni vreo avalansa care sa ne ia cu ea. Incercam totusi, sa dam de urmele lasate de acel “grup mare”, dar… ajungem la concluza ca “au trecut in zbor”. Din cauza cetii, pierdem aproape o ora pana decidem sa coboram intr-un stil mai neobisnuit, pe rucsaci sau polifon, Gabi incumetandu-se sa coboare primul. La inceput, destul de lent si apoi din ce in ce cu mai multa viteza, ajunge in siguranta, jos in vale. Pe urma lasata de el, mi-am dat si eu drumul, doar ca eu prinsesem o viteza cam mare si Gabi statea chiar in fata mea, vroia sa-mi faca o poza… noroc ca s-a dat la o parte. Ajunsi in vale, vedem ca aici este ceva mai senin, nu bate vantul si nici nu ploua, norii ajungand doar pana la un anumit nivel, acestia incepand aproape de sub creasta, ducandu-se in sus.  Dar asta este, de intors nu ne mai intoarcem. Continuam sa coboram in jos, catre refugiul Agatat, facand cu greu poteca in zapada apoasa, deoarece pe aceasta vale se pare ca nu a mai fost nimeni de mult timp. Sunt si mici lacuri sau paraie din topirea zapezii, astfel bem apa mai tot timpul, din fiecare loc in care bem, are alt gust. Dupa aproape doua ore de la coborarea din creasta muntilor Parang, ajungem la refugiul Agatat. Suntem numai noi doi in tot refugiul si avem parte de o surpriza, chibrite (brichetele noastre nu au functionat nici la aceasta altitudine mai joasa). De aceea, punem primusul in functiune, aducem apa de la rau si punem apa la fiert pentru o supa si un ceai fierbinte. Intre timp ce apa fierbe, facem o balaceala in paraul din aproierea refugiului, cu o apa destul rece, ne schimbam in haine uscate si la masa. Se putea vedea pe fetele noastre ca luasem cea mai buna decizie, coborarea catre refugiul Agatat si renuntarea de a continua pe creasta catre lacul Calcescu. E alta viata acum, cu burta plina si in haine uscate. Nici bine nu ne-am instalat si familiarizat cu interiorul refugiului, ca auzim voci pe afara. Isi face aparitia un grup de cinci turisti, iar eu cu Gabi, ne dam seama care i-am observat si intalnit in prima zi, aproape de cabanele din zona A.N.E.F.S., langa antenele de telefonie. Desde, Loredana si Florin, mai vorbareti si comunicativi, plus Striperul si Bubulina, toti din Bucuresti, sunt intampinati cu ceai fierbinte si supa. Astfel s-a legat o prietenie, mai ales cu Desde “Labuta” (asa a ramas pentru mine si Gabi, purta un polar de la JW, imbracamintea calcata de labutele cu gheare). Dar nici ei nu ajunsesera si sau instalat in refugiu prea bine, ca apar alte doua persoane, Gabriela si Radu, din Cluj. Deoarece eu si Gabi facusem o oala mare cu supa si mai ramasese ceai, si acestia sunt intampinati la fel, supa si ceai. Eu si Gabi, avem parte de multumiri din partea lui Gabi si Radu, pentru ca sau luat dupa  urmele lasate de catre noi la coborarea din creasta si mai departe, catre refugiul Agatat. Seara a continua intr-o ambianta prieteneasca, cu vin fiert, impresii despre locurile prin care am fost fiecare, planuri de viitor… Obositi pana la urma, trecem toti la somn.

Luni, 30.04.2007, ultima zi in muntii Parang, desi pentru mine si Gabi, timpul petrecut la munte ar fi trebuit sa dureze mai mult. Dupa ce luam o mica gustare, eu si colegul meu, impreuna cu Gabriela si Radu, plecam catre cabana Groapa Seaca, nu inainte de a face o poza cu tot grupul din refugiu. Prin padure mai dam de cateva petice de zapada, primavara facandu-si simtita prezenta prin padure si din ce in ce mai sus, spre creasta Parangului. Intre timp ce coboram catre cabana Groapa Seaca, nu peste mult timp, suntem ajunsi din urma de catre Desde, Loredana si Florin. Ca totul sa fie mai amuzant pentru toata lumea, se face soare si din ce in ce mai senin. Ajungem dupa doua ore de la plecarea din refugiul Agatat, in soseaua care trece prin cheile Jietului si care face legatura intre orasul Petrosani, Obarsia Lotrului si mai departe, catre statiunea Voineasa. Eu si cu Gabi, renuntam a mai merge pe jos, prin Cheile Jietului catre Petrosani (trebuia sa o luam la stanga). Hotaram sa ne indreptam catre cabana Groapa Seaca, de unde sa asteptam masina care sa ne transporte catre Petrosani, si o luam la dreapta, fiind acompaniati de Gabriela si Radu. Desde, Loredana si Florin, au ramas pentru ai astepta pe Striperul si Bubulina, care inca nu ne ajunsesera pana in acest loc.  Urcam pe sosea, pana la cabana Groapa Seaca si luam legatura cu soferul nostru, nea Breben, pentru a ne duce la gara Petrosani. Pana la sosirea masini, savuram fiecare cate o bere si admiram VREMEA FRUMOASA DIN MUNTII PARANG… vremea si muntele facandu-ne in ciuda tocmai acum, la plecare. Asta este, cu alta ocazie. Relaxare, relaxare si iar relaxare, in asteptarea lu nea Breben… dar acesta soseste foarte repede, la ora 14:45, si la fel de repede ne duce catre gara Petrosani, pentru a prinde la trenul de la ora 15:13, care merge pana in gara din Simeria. Radu este chiar inspaimantat de viteza cu care conduce si cum ia curbele pe soseau din cheile Jietului nea Breben, dar ajungem vii si nevatamati in gara din Petrosani, avand timp sa ne luam si o bere Hategana de 2 litiri. In trenul catre Simeria, in sfarsit pot sa o sun pe sotia mea, pe Mihaela (nu am putut sa vorbesc cu ea in timp ce eram prin munte, deoarece nu am avut semnal la telefonul mobil). Si totul se schimba pentru mine… deoarece aflu ca trebuie sa se interneze in spital, LA MATERNITATE. In acel moment, ea fiind gravida in cea dea doua luna si avand ceva probleme cu sarcina. Astfel, buna dispozitie pe care o aveam sa risipit, lucru sesizat si de prietenii mei: colegul meu Gabi, Radu si Gabriela. Trecand cu trenul prin tunelurile din zona, iar semnalul de la telefon fiind foarte slab, am pierdut legatura cu sotia mea, Mihaela, dar Radu mi-a dat telefonul sau, sa vorbesc cat vreau. Pentru mine, gestul a insemnat foarte mult si am promis ca daca voi avea gemeni, unul dintre ei va purta numele de Radu iar celalant Gabriel sau Gabriela, ei urmand a fi nasii (sotia mea a nascut doar o fetita, Edeline Cristiana). Dupa o indelunga discutie cu a mea sotie Mihaela, si cu ajutorul prietenilor/colegilor de drumetie si calatorie, Gabi, Gabriela si Radu, m-am mai calmat. In gara Simeria am zabovit la o terasa, cu o bere Hategana, punand la cale iesiri pe munte. Aproape in acelasi timp am avut tren catre Arad si Cluj, eu si Gabi ajungand in gara Arad dupa cinci ore si intr-un suflet am ajuns acasa la mine. Aproape totul era bine la sfarsitul acestei iesiri si aventuri in muntii Parang… a doua zi, incepand a alta aventura, aceea de a deveni TATA. Astfel am ramas cu amintirea unei iesiri frumoase, chiar daca nu am facut tot ce am dorit si vremea a fost potrivnica, ne-am facut prieteni in Cluj si Bucuresti, avand sa ma intalnesc in alt munte cu Gabi si Radu (intre timp cei doi s-au casatorit).

Au mai fost si alte ture la fel de frumoase pe timp de iarna (atunci cand sus era peste tot zapada si in alte parti apareau florile), urcand doar pe Parangul Mic sau vf. Carja, ori scurte plimbari pana pe partia Slima. Ce este impresionant la acest munte? Totul…, astfel poti vedea lacuri, pereti abrupti, hornuri, sau din locurile de belvedere de pe varful Parangul Mic sau varful Carja, panorame superbe cu vizibilitate mare catre alti munti din preajma: muntii Valcan, Tarcu, Retezat, Sureanu si chiar Fagaras sau asupra vailor cu orasele: Lonea, Petrila, Petrosani, Vulcan etc., sau frumusetea salase pierdute si uitate, hergeli de cai sau turme de oi.

Anunțuri

About CODmunte - "Japan"

Pasionat de natură, munte şi fotografie. Incerc sa ma fac util si cu placut, prin ceea ce am vazut sau auzit.

Posted on 10/02/2011, in Paring. muntele cu vreme schimbatoare. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: