Jurnal. Sanatate si un Infinit de Liniste in valea lui Ion, februarie 2011Jurnal


Acest jurnal nu este scris de mine si cu regret trebuie sa recunosc ca nu am participat la aceasta experinta de VIATA, intr-un loc uitat de lume. Dar cei care au participat la aceasta mica iesire in natura, au avut parte sa descopere un alt inteles existential al OMULUI pe PAMANT, venit si din parte celor pe care i-au intalnit ACOLO, departe de lumea dezlantuita…

Paul, mereu vei avea parte de respectul din partea mea.

Valea lui Ion – Muntii Sureanu – 26.02. – 27.02.2011Sanatate si un infinit de liniste!

Vreau sa multumesc pe aceasta cale celor care au fost cu mine in excursia de saptamana trecuta in muntii Sureanu, de la Ohaba – Ponor, traversare spre valea  Streiului (Petros) pe un traseu nemarcat si in premiera. Multumesc si celor care nu au fost fizic cu noi, dar aproape cu sufletul.
Dupa cum v-am informat, principalul obiectiv a fost acordarea unui mic ajutor unei familii care traieste pe Valea lui Ion si care anul trecut avea 5 copii minori, din care o pereche de gemeni. Alina, una dintre gemene are mari probleme cu picioarele si abia poate umbla. Vin cu vesti noi si bune: s-a mai nascut o pereche de gemeni acum doua luni! Acum familia are 7 copii, din care 2 perechi de gemeni. Superb! Traiesc intr-o casuta de lemn formata dintr-un mic antreu si o singura camera, care este si baie si bucatarie si sufragerie si camere de zi pentru cei 7 copii si dormitoare separate pentru fiecare copil, un living enorm… glumesc. In unica incapere era o soba, o masa, un patut pentru cei doi gemeni din urma, doua paturi si un dulap de lemn… enorm de mic. Si cand ma gandesc la noi in ce conditii traim… cu caldura, apa calda, spatii imense… dar asta este viata… unii au mai putin, dar enorm de mult in suflet.
Bucuria din ochii copiilor, lipsa lor de griji lumesti, puritatea lor, pur si simplu ne-a dezarmat. Micul ajutor din partea noastra, care a constat din alimente, haine, jucarii, dulciuri, poate pentru o saptamana i-a coborat din inaltul cerului in lumea noastra materiala, consumatorista, vesnic nemultumita. Am pus toate lucrurile pe o bancuta afara si credeti-ma, copii nici nu s-au napustit asupra dulciurilor! S-au jucat in continuare prin curte… impresionant!
Alina, cu zambetul pe buze mi-a spus ca o dor tare picioarele si abia poate sa se plimbe prin curte. Saptamana viitoare va pleca din nou (pentru a doua oara) la Techirghiol, pentru ca simte ca ii face bine. Cu acelasi zambet, mi-a spus ca anul viitor daca venim in zona, ne va insoti la pesterile de sus. Cata speranta, cat optimism, cata puritate si credinta.
Am plecat din curte lor inaltati sufleteste, iar privirile copiilor ne-au insotit pana la liziera padurii. Valea lui Ion este valea bucuriei, a veseliei, unde glasul de copii se aude inca pur si fara griji, indiferent de durerea fizica. Valea lui Ion este locul unde painea se tine in brate, se mangaie… se pretuieste. Ceea ce a urmat dupa aceasta vizita, a fost o tura de vis. Mai intai pestera de la Cascada, apoi Pestera Livezenilor cu frumoasele ei ,,ornamente”. A urmat o urcare pana pe platou printr-o lume aparte, printre doline imense. O multime de drumuri si poteci… si doar una din ele era cea buna. Am trait mereu cu senzatia ca cineva este inaintea mea si calca pe zapada imaculata, desi nu se vedeau pasii. La fiecare intersecie de poteci, la fiecare dolina ocolita, simteam ca ma asteapta si imi arata calea cea buna. Sansele sa te pierzi sus pe platoul impadurit si ciuruit de doline, este mare. Simteam grupul cum intra este cuprins de teama, cum ideea ca ne-a ratacit le cuprinde mintile. Se lasa seara si trebuia sa ajungem la Valea Streiului. Aceeasi pasi nevazuti ne-au condus la marcaj banda rosie cu alb, deasupra salbaticei vai Lola. Am ajuns acolo unde trebuie, am ajuns atunci cand trebuie si nu ne-am ratacit, datorita ghidului nostru de dincolo de timp. DACII EXISTA, EXISTA IN SPIRIT… SUNT CU NOI… Chiar daca unii  nu cred in lucrurile acestea si li se pare afirmatia iesita din comun… eu simt ca daca am avea inima deschisa si sufletul curat asemeni lor, viata noastra ar fi altfel! Am coborat o diferenta de nivel de aproape 500 metri la lumina lanternelor, dar nimic nu mai conteaza cand sufletul este deasupra unei anumite inaltimi, cand simti energia muntelui si puritatea LUI.
Am atasat cateva imagini din excursie. MULTUMESC si le doresc din tot sufletul sa aiba parte de multe trairi si infinita liniste, pentru ca au contribuit cu ajutor material si financiar:Corinei Don – ii multumesc din suflet Alexandrei si Nicu – le multumesc din suflet
si ma aplec cu mana pe inima in fata bunatatii lor. As fi vrut sa le aduc o lacrima de multumire din partea familiei si copiilor de pe Valea lui Ion, dar sper ca in viitoarea excursie sa veniti si voi.
Bunul Dumnezeu sa ocroteasca toti copii Romaniei! Iar noua sa ne lumineze mintile, ca ne invartim asemeni unui PET intr-un vartej si parca nu mai putem iesi din starea in care se afla tara asta.

Paul Ionescu – Arad

Anunțuri

About CODmunte - "Japan"

Pasionat de natură, munte şi fotografie. Incerc sa ma fac util si cu placut, prin ceea ce am vazut sau auzit.

Posted on 14/03/2011, in Sureanu, muntele stramosilor nostrii, DACII. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Jos palaria pentru gestul minunat al acestor oameni!

  2. Multumesc celor care au citit acest post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: