Jurnal sau un alt punct de vedere. Pasul Vilcan, privit de aproape


Stire de senzatie… Sa inaugurat telegongola care pleaca din orasul Vulcan, in sus, spre pasul Valcan, de catre Ministrul Turismului, doamna Elena Udrea. Dupa parerea unora este “Gondola lu Udrea”. Dar la ce folos aceasta gondola, caci acolo sus este pustiu, fara de cabane si nu ai ce vedea… plus de aceasta, spre hazul unora, sa mai si defectat gondola la inaugurare. Halal iaugurare, Halal investitie in turism !!!!

Vara anului 1995. Timp de aproximativ doua saptamani am petrecut pe carari de munte in muntii Piatra Mare, muntii Piatra Craiului, muntii Vilcan si muntii Retezat. A fost o tura de forta si o experinta inedita, cu momente placute sau unele mai “dubioase”, petrecute impreuna cu trei prieteni: Ignuta Emanuel “Manu”, Purcil Eugen “Jan” si Bordea Felix “Yoga”. Dupa ce am stat trei zile prin muntii Piatra Mare la intalnirea anuala a Asociatiei Carpatine Ardelene Maghiare Romane, in calitate de invitati, si dupa ce am stat tot trei zile prin muntii Piatra Craiului la atat de frumosul Refugiu Spirlea (cand inca era din lemn), facand creasta nordica si sudica, ne-am indrepta catre muntii Vilcan, deoarece planul de a face creasta muntilor Fagaras de la un capat la celalant, a cazut din cauza vremi nefavorabile care se anunta. Am ajuns dupa o noapte de calatorie cu trenul in orasul Vulcan, de aici urmand sa urcam pe poteca turistica marcata timp de aproximativ doua ore, la Pasul Vican, unde urma sa participam la un concurs montan organizat de clubul de turism “Orizont Petrila”. Se poate urca si cu masina, dar pana la un anumit punct este drum asfaltat iar mai departe este drum forestier, de aceea este greu chiar si pentru anumite masini sa ajunga pana sus. Iata-ne ajunsi in sfarsit sus, la Pasul Vilcan. Ne interesam la cabana mare, Cabana Pasul Valcan, unde este locul de tabara al celor care sunt organizatorii concursului. Dupa ce ne-am instalat corturile si am mancat, am facut o vizita prin zona cabanelor particulare care sunt prin preajma. Prima oprire o facem la doamna Nadia si “Jiga”, care detin o mica cabanuta in faza de modernizare. Alte cabane din zona se renoveaza, dar altele deabea se construiesc. Traseul concursului a fost interesant; prin locul oficial al Pasului Vilcan, urcare pe varful Straja, coborare in statiunea Straja si intorcere in zona cabanelor de la Pasul Vilcan. Dupa terminarea concursului am contiunat aventura in muntii Retezat, dar am fost si ramas placut impresionat de frumusetea locurilor, punctele de belvedere din zona si de acesta mica statiune.

Craciun 1995. Acceptam invitatia lui “Jiga” de a petrece zilele de sarbatoarea a  Nasteri Domnului Isus, la cabana sa din muntii Vilcan. Grup mare: eu, “Manu”, “Jan”, Chis Cosmin “Alby”, Besenyi Dacian “Daci” si o fata, “Dino” (cer scuze ce nu  mai retin numele). De data aceasta, urcarea pana la cabanele din zona Pasului Vilcan a durat aproape patru ore, deoarece pe drumul de masina nu se putea circula chiar cu masina de teren, deoarece nu era dezapezit drumul (oricum, eu nau am auzit sa se faca dezapezirea unui drum forestier). Optiunea de urcare a fost pe poteca turistica, dar de batut poteca a cazut in sarcina noastra. Dar a meritat… cand am ajuns in zona cabanelor, acestea erau luminate cu opaite sau becuri la intrare in cabana, zapada dand un farmec aparte peisajului luminat. Franti de oboseala am treut direct la somn, deoarece ajuns pe la ora 21:00. Chiar daca am dormit la priciul din cabana lui “Jiga” si prin unele locuri se infiltra vantul si zapada, a fost inedit felul in care am dormit in fiecare noapte. A doua zi, dupa un mic dejun copios, am trecut la activitatile placute din iarna… sanius sau schii. In afara de “Daci”, pentru noi ceilanti experinta schiului este o necunoscuta, de aceea se necesita o prima scoala. La Pasul Vilcan am avut prima experienta in schii, pe o partie de incepatori, care trece chiar prin fata cabanei unde suntem cazati. Doar ca… trebuie sa fim atenti la cablul de tractare catre partia mare, care iasa din zapada. “Daci” sa incumetat pe partia mare, dar totusi… pe aceasta partie se tin concursuri, abandonand ideea de a cobora. Dupa ce am desprins cat de cat din tainele schiului, am trecut la schi pe partia mijlocie. In fiecare zi, fiecare dintre noi am schiat prin zona, unii reusit sa invete chiar foarte bine a schia. Dar nu numai schi am facut. Am facut cateva ture mici prin zona, prin mijlocul brazilor incarcati de zapada, pe la locul unde exista o bancuta din lemn si de unde se vede varful Straja, locul avand numele de “Paradis”. Seara de Craciun, am petrecut-o in cabana lui “Jiga”, cu colinzi si bucurandu-ne de micile cadouri pe ce ni le-am facut unul la celalant. “Jiga” a venit cu o propunere interesanta… de a colinda pe cei aflati la cabana mare, Cabana Pasul Vilcan. Dupa ce ne-am imbracat corespunzator cu pantaloni tirolezi cu bretele, camasa in rosie in carouri si incaltati cu bocanci, ne-am intreptat spre cabana mare, insotiti de lumina de la opaite sau lampele cu carbit. Inca de pe drumul catre cabana mare, am inceput a colinda, iar cand am intrat pe holul cabanei, cei de pe la mese sau oprit din discutii si ne-au ascultat. Zambete si ochii in lacrimi, aplauzue si felicitari pentru colind. In acea seara, acest micut grup iubitor de munte din Arad, un mic oras de la campie, a adus un colind acolo sus la Pasul Vilcan. Zile urmatoare au continuat in acelasi fel, cu schii si sanius, plimbari prin zona, dar totul are un final, si ne-am intors acasa.

Am terminat liceul si am luat bacul, plus ca a fost si ziua mea de nastere. Inceputul luni iulie 1996, ma gasit la un nou concurs la Pasul Vilcan. Dca la concursul de anul trecut am stat la cort, in acest am stam in cabana lui “Jiga”. Din grup suntem: eu, “Jan”, “Daci”, “Manu”, “Alby”, Turcus Doru “Dodo” si Simona. Concursul a fost bine organizat iar traseul de data acesta a fost: coborare intr-o vale pe partea dreapta de unde am uract pe varful Starja, coborare in statiunea Straja si intorcere pe curba de nivel de sub varful Straja la mina statiune Pasul Vilcan. De anul trecut, 2005, cabana mare a inceput a fi modernizata, fiind singurul plus fata ce am vazut ultima oara.

Dupa ce au trecut ceva ani, in 2006 am urcat din nou la Pasul Vilcan impreuna cu sotia mea, Mihaela Maria. Pana la cabanele de la Pasul Vilcan aproape nimic nou. Drumul nu s-a asfaltat, loc de pe unde sa poti bea apa nu exista… doar o masa si doua banci pe un mic platou, dupa ce se termina drumul asfaltat si incepe cel forestier. Ajungem si la cabanele de la Pasul Vilcan, unde suntem asteptati de al meu cumnat si fratele sotiei mele, Preda Ilie, care organizeaza tabere de elevi la munte, unul din locurile alese pentru acest an fiind muntii Vilcan. Cazarea elevilor care participa la aceste tabere se face in doua cabane moderne, cu tot confortul necesar. Dupa ce ne-am odihnit si mancat, ne-am deplasat catre cabana mare, Cabana Pasul Vilcan, pentru a ne racori cu o bere. Dar este o schimbare mare… mare ma refer si la noua cabana, acum cu o sala de mese mai mare, discoteca, locuri de cazare mai numeroase. Dar au aparut si alte cabane, frumos construite si aranjate, toate aceste fiind asezate in anumite locuri ca si niste terase, avand impresia ca suntem intr-un mic satulet cu stradute si alei. Aflu ca la unele dintre aceste cabane se poate oferi cazare si chiar masa, atat pe timp de vara cat si iarna. Deci, aceasta mica statiune promite…

Si iata-ne in anul 2011. Celor cu care merg la munte le-am tot povestit de Pasul Vilcan si muntii Vilcan, ce se poate face prin zona atat vara sau iarna. Dar din stirile de pe la televizor a unor posturi tv si de prin presa sau de pe internet, aflu ca sus la Pasul Vilcan, date vantul a pustiu si gondola care sa dat in folosinta este fara de folos. Chiar daca prieteni si unele cunostinte ma cunosc de mult timp, increderea fata de mine paleste atunci cand acestia au auzit astfel de stiri “senzationale !!!”. Aflandu-ne prin zona Vaii Jiului in orasul Petrosani, eu si cu a mea familie, sotia Mihaela si a noastra fetita, Edeline Cristiana, ne-am propus sa vedem si noi “Gondola lu Udrea”. Dar din pacate, sotia si fetita nu au putut face aceasta mica iesire la munte din pricina vremii foarte reci. Prin zona se afla in acel moment colegul de drumetii in natura sau la munte, Sorin Bogdan “Ursu”, cu care imi propusesem sa facem o tura prin zona, in muntii Parang sau in muntii Vilcan, pentru a vedea si el gondola si Pasul Vilcan. Prin muntii Parang am mai fost, asa ca optam pentru a vedea gondola si a urca cu aceasta la Pasul Vilcan, iar daca timpul si conditiile ne permit, sa urcam pe varful Straja si sa coboram in statiunea Straja, contiununad coborarea catre orasul Lupeni si intoarcere catre Petrosani. Ne-am deplasat cu masina din orasul Petrosani catre orasul Vulcan, iar dupa ce am iesit din orasul Vulcan, am facut la stanga pe vechiul drum asfaltat, care duce catre Pasul Vilcan. Dupa aproximativ 2 km, zarim stalpi de la sistemul de cablu al gondolei si… o parcare, luminata si pazita de catre cei de la politia comunitara, care ne indruma spre locurile libere inde putem parca masina. Ne-am luat rucsaci din masina, ne indreptam spre giseul de bilete unde este adunata multa lume: copiii cu sani, schiuri sau placa de snowboard; dar si persoane mai invarsta care doresc si ei sa se dea cu schiurile; sau persoane care doar doresc sa urce cu gondola. Pe mine si “Ursu” ne amuza pretul de urcare cu gondola, 7 lei/pers. sau 10 lei/pers. dus-intors, pentru adulti !?! Ajungem in sfarsit sa urcam cu atat de mediatizata gondola, din pacate in sens negativ. Pana in acest moment pot spune doar atat… este o schimbare in bine. Pai in anii trecuti, numai urcarea pana sus la Pasul Vilcan, era pentru iubitori de natura si munte, destul de dificil. Din gongola, peisajul de jur imprejur este superb, chiar daca este inorat. Dar trecem de norii care sunt foarte josi si iesi la soare. Dupa o calatorie de cateva minute, ajungem si la locul de unde se coboara din gondola, situat in partea stanga a zonelor unde se afla… cabanele si cabana mare de la Pasul Vilcan ?!? Pai se spunea ca aici totul este pustiu, nu ai unde sa te cazezi… Am fost bucurori sa vedem ca chiar in acea zi, se desfasura un concurs de sanius si schii pentru toate categoriile de varsta, “Memorial Pice” a treia editie. Concursul se desfasoara pe o noua partie care dispune si de instalatie pe cablu, tele-schi. Ne-am deplasat spre cabane si m-am oprit pentru putin timp langa cabana lui “Jiga”, deoarece acum arata altfel, fiind renovata. Un urcat in spatele cabanelor, prin frumoasa padure de brazi si am gasit o cabana frumos amplasata, cu o priveliste minunata catre varful Straja. Eu si cu “Ursu” ne-am dus pana la locul numit “Paradis”, dupa care am coborat catre cabana mare, Cabana Pasul Vilcan, pentru un ceai fierbinte. In sala de mese lume multa si muzica (nu pe placul mei si a lui “Ursu”), ne este servit ceaiul si iesim afara. La mica discutie purtata cu cel de la bar, am aflat ca sunt clienti la cabana mai tot timpul, chiar si in cursul saptamani, urca cu gondola mai ales copii, la sanius sau schii, dupa ce iasa de la scoala… Intre timp ce savuram ceaiul (facut din plante, nu din plic sau granule), vedem afisate anunturi la cazare in unele cabane. Dar agitatie este si pe partia mare, unde cei mai curajosi sau cu experienta coboara pe schiuri sau placa de snowboard. Ceaiul fiind consumat, ne-am decis sa coboram spre orasul Vulcan pe jos, adandonand ideea de face acea tura. Pe drumul de intoarcere catre orasul Vilcan, ma fost depasiti de persoane care coborau pe schiuri sau cu sania, sau am vazut, ca lumea inca urcau spre Pasul Vilcan cu gondola. Dupa ce am ajuns la masina noastra, am parasit parcare de la gondola si orasul Vulcan, cu aceasta impresie… buna investitie ati facut, Doamna Eelena Udrea (tin sa mentionez ca nu-mi place politica si nu sustin nici un partid).

Anunțuri

About CODmunte - "Japan"

Pasionat de natură, munte şi fotografie. Incerc sa ma fac util si cu placut, prin ceea ce am vazut sau auzit.

Posted on 14/06/2011, in Valcan, tinutul momarlanilor. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: