Monthly Archives: Iulie 2011

Jurnal. Muntele Mic – Tarcu si vremea schimbatoare in 2007

Fata de alti muntii de prin tarile din Europa, muntii de prin tara noastra sunt mai salbatici, cararile si potecile nu sunt pietruite sau chiar pavate, unele cabane sunt nemodernizate, nu sunt sosele pana in varf de munte… Poate de aceea, de la an la an, vin tot mai multi turisti straini in muntii din Romania. La fel este si pentru Martina Meinel, o prietena din Germania, care atunci cand vine prin Romania in intres de servici (suntem colegi in acelasi companie multinationala), doreste sa urce undeva la munte. Deoarece mai urcase in muntii Retezat si muntii Parang, sau facusem mici iesiri de cateva ore in zona muntilor Zarand, am decis impreuna ca aceleasi persoane cu care obisnuiesc sa merg in natura, Sorin Bogdan“URSU”, Lucian Lungu “LULU”, sa o ducem la munte in Muntele Mic – Tarcu. Traseul si planul conceput era urmatorul: plecarea de vineri dimineata cu masina catre statiunea Muntele Mic, lasat masina in parcare la una dintre cabane sau motelurile din zona, din statiune continuand pe jos catre cabana meteo Cuntu pentru a inopta (aceat lucru presupunand o intoarcere pe langa soseaua care urca/coboara in/din statiune); sambata, sa urcam de la cabana meteo Cuntu catre statia meteo si varful Tarcu, intoarcere la cabana meteo Cuntu si in statiunea Muntele Mic, pentru a inopta la vreo cabana; duminica, doream sa urca pana la Crucea Eroilor Banateni si pe varful Muntele Mic, intorcerea in statiune la masina si cu aceasta pornind catre Arad. Acesta era planul, dar…

Vineri, 06.07.2007, este timpul sa plecam la munte. Cum stabilisem, pornim de dimineata din Arad catre statiunea Muntele Mic si dupa vreo patru ore de mers cu masina, insotiti din cand in cand de ploaie, am ajuns in apropierea statiuni Muntele Mic. Am specificat “in apropierea”, deoarece ajunsi in platoul si coama muntelui de unde se poate vedea statiunea, am fost inconjurati de o ceata foarte deasa, fiind nevoiti chiar sa ne oprim cu masina. Iar ca meniul sa fie complect, de ce nu ar incepe o ploaia zdravana??? Dupa ce am ratacit prin ceata, plimbandu-ne cu masina pe tot felul de deviati ale soselei, am ajuns la un hotel, hotel Felix. Din cauza cetii si a ploii care continua sa cada, am decis sa ne cazam in acesta noapte la hotel, desi noi am fi dorit sa ajungem in acea zi pana la cabana meteo Cuntu. Dupa ce ne-am primit camerele, eu m-am pus sa dorm putin iar Ursu, Lulu si Martina au facut o mica plimbareala prin zona. Spre seara, ploaia a incetat; astfel ne echipam repede si iesim pe afara. Prin statiune ne prea avem ce sa vedem, peste tot se construieste sau se renoveaza, parasitul hotel Sebes arata tot mai deplorabil. Desi bate un vant naprasnic, urcam pana la Crucea Eroilor Banateni,  de sus avand o priveliste frumoasa asupra orasului Caransebes, care incet se face remarcat in noapte prin luminile sale. Avem parte si de un apus superb, de parca luase foc ceva in departare. Batuti de vant, ne reantoarcem la hotel, in speranta ca a doua zi va fi o vreme ceva mai prietenoasa, nu inainte de a trece pe la frumoasa bisericuta din lemn, pentru o rugaciune.

Dimineata zilei de sambata, 07.07.2007, ne intampina o ceata deasa, dar asta este… suntem la munte, am venit sa iesim prin natura. Ne facem rucsacii de tura mica si increzatori plecam spre cabana meteo Cuntu si mai departe catre statia meteo si varful Tarcu. Mergem catre cabana Cuntu, pe traseul turistic marcat cu banda rosie care urmeaza in paralel soseaua care urca/coboara in/din statiune, ajungand in platoul si coama muntelui din ziua precedenta. Ce vedem in departare catre muntele Tarcu, nu este prea placut, toata creasta muntelui fiind acoperita de norii. Dar nici aceasta vreme potrivnica ACOLO SUS, nu ne intoarce inapoi in statiune. Continuam sa coboram prin padure pana in locul in soseaua face la dreapta, coborand catre orasul Caransebes. Facem un scurt popas in aceasta zona si auzim zgomot de motociclete turate. Apar doi motociclisi din Germania, veniti sa faca turul tarii noastre la bordul multilor cai putere pe care ii strunesc, Martina fiind bucuroasa sa stea la discutii cu concetateni ei, deoarece este si ea pasionata de motociclism, chiar avand si conducand una (din pacate, din cauza unui accident de motocicleta, era sa-si piarda viata). Toate bune si frumoase, dar mergem mai departe… Urmand drumul forestier,  prin padurea inca nedistrusa si nevandalizata de catre “prietenii naturii”, ocolind adevarate lacuri aparute in mijlocul drumului forestier, ajungem in poienita Seroni, de unde avem o frumoasa priveliste asupra crestei Tarcului,  unde este din ce in ce mai senin. Chiar daca am mai fi vrut sa zabovim mai mult pentru a admira in sfarsit muntele Tarcu si fiind bucurosi de vremea buna, trebuie sa pornim mai departe si grabim pasul catre cabana meteo Cuntu. Dupa o ora de mers din poienita, iesim din padure si zarim cabana meteo Cuntu, pentru mine, privelistea si frumusetea locatiei superbe a cabanei, nu este noua. Ne oprim pentru scurt timp la cabana meteo Cuntu, stam de vorba cu cabanierul/meteorologul si imi cer scuze de la acesta, ca nu am ajuns vineri sera la cabana. Eu vorbisem cu dansul in urma cu cateva zile, de venirea noastra la cabana si dorinta de a ne caza pentru doua nopti. Sa cam suparat pe noi, mai ales ca ne pregatise o camera si chiar facuse focul in soba… dar i-am explicat motivele pentru care am ramas in statiunea Muntele Mic si de imposibilitatea de a lua legatura cu dansul, pentru ai comunica renuntarea de a ne caza la cabana meteo Cuntu. Macar ne-am cerut scuze… Suntem in urma cu timpul, continuam mai departe spre statia meteo si varful Tarcu, pana aproape in creasta care duce catre statia meteo si varful Tarcu. Din pacate, ne oprim aici… sa urcam pana la statia meteo si pe varful Tarcu la 2190m, si apoi sa ne inapoiem la cabana meteo Cuntu si continuand catre hotelul din statiunea Muntele Mic, ar fi durat mult si am fi ajuns tarziu in noapte. Oricum, este din nou innorat si bate vantul. Facem cateva poze si cu regret coboram catre cabana meteo Cuntu, unde ne oprim din nou si luam o gustare din rucsaci nostri. Cabanierului ia trecut intre timp supararea… ne inprietenim cu pisica locului. Am mai fi stat pe la cabana meteo Cuntu, dar urmand acelasi drum pe care am venit, ne intoarcem catre statiunea Muntele Mic. Ca sa ne faca in ciuda, iese soarele dintre norii si nu ne ramane decat sa admiram muntele si natura, sau sa facem poze la tot ce ne inconjoara. Pe drumul de intoarcere catre statiune, ajungand in platoul de deasupra statiuni, putem sa vedem cat de frumoasa este vremea pe Tarcu si sa vedem o imagine de ansamblu asupra statiuni la care trebuie sa coboram. Ajunsi la hotel, spre bucuria noastra, sunt copii, intr-o tabara montana. Veselia lor este benefica si ne revenim din oboseala. Saeara se incheia la masa si la savurat de ceai, din muguri de brad, frunze de afine, mure… pe care le-am preparat la oala si primusul meu.

E duminica dimineat, 08.07.2007, ultima zi petrecuta la munte si de ce nu ar fi vreme frumoasa, chiar inainte de a ne retrage catre casa, in Arad. Dar totusi, o mica iesire tot vom face. Astfel, ne propunem sa urcam pana pe varful Muntele Mic, daca tot nu am reusit sa ajungem pe varful Tarcu. In urcare catre varful Muntele Mic, trecem pe la Crucea Eroilor Banateni, de unde vizibilitatea este mult mai buna decat in prima zi. Putem sa vedem pana in departare, pe langa orasul Caransebes aflat la poalele muntelui, orasul Lugoj. Urcam catre varful Muntele Mic, intalnin o turma de oi si ajungem in… platoul care duce catre si la varf, acest platou fiind de dimensiunile a cateva terenuri de fotball (noi ne-am fi astepta sa fie ceva mai inaltat acest varf). Ajungem si pe varful Muntele Mic de 1802m, de unde se vede toata creasta Tarcului neacoperita de nori, binenteles… noua nu ne ramane decat sa admiram privelistea muntilor din departare. Apar doua femei de la o stana din apropiere, stau de vorba cu dansele si sunt convins de acestea, ca din acest punct nu putem sa vedem muntii Retezat. Coboram la hotel, ne facem bagajele si pornim spre casa.

Asta este… alta data si alt an.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: