ARTICOL. Primele doua reusite din istoria ascensiunilor pe varfurile de peste 8000m altitudine, in anul 1950 vf. ANNAPURNA 8078m si in anul 1953 vf. EVEREST 8850m


ANNAPURNA 8078m

ANNAPURNA 8078m

1. Prima reusita a unei expediti si atingerea unui varf de peste 8000m, este pe VARFUL ANNAPURNA – “ZEITA-BOGATA IN HRANA” de 8078m din NEPAL in HIMALAYA CENTRALA. Prima expeditie care poposeste la poalele acestui varf, este deabea in primavara anului 1950, pana in acest an nestiindu-se vreun detaliu exact de acest varf impunator, dar si despre vecinul sau, varful Dhaulagiri de 8172m.

<>  Cei care isi fac prezenta in aceasta zona, sunt cei din expeditia franceza condusa de Maurice Herzog, din cadrul careia faceau parte 8 alpinisti de renume, dar fara experienta in Himalaya. In schimd, expeditia beneficia de echipament si alimente de o foarte buna calitate pentru acei ani, plus invatamintele trase din prima si singura expeditie franceza in Himalaya de dinainte de cel de-al doilea razboi mondial, care sa desfasurat in anul 1936 pe varful Hidden Peack de 8068m. Alpinisti francezi aveau intentia sa urce pe ambele varfuri, varful Dhaulagiri si varful Anapurna, dar vor fi nevoiti sa tina cont si de rezultatele cercetarilor asupra posibilelor trasee de ascensiune spre aceste doua varfuri. Prima cercetare a unor posibile trasee de ascensiune se face catre varful Dhaulagiri, fiind cel mai inalt dintre cele doua varfuri.

<>  Rezultatul cercetarilor si al tentativelor de ascensiune pe varful Dhaulagiri, a dus la retragerea echipelor de pe acest varf (din cauza dificultatilor tehnice ale muntelui intalnite pe aceste posibile trasee, fiind prea grele pentru aceasta inca neexperimentata expeditie), aceastea indreptandu-si eforturile pentru ascensiune si atingere a varful Annapurna. Incep astfel cercetarile provizori ale unor posibile trasee de ascensiune catre acest varf, ajungandu-se in final la concluzia ca exista doar un posibil traseu, dar foarte dificil. Ramanand un timp foarte scurt pana la venirea musonului, francezi deci sa inainteze pe acest traseu dificil pentru al cerceta mai in detaliu, si daca este posibil sa incerce chiar ascensiunea si atingerea varfului Annapurna.

<>  La diferenta de o zi pornesc doua echipe, formate din alpinisti francezi si serpasi, acestea deschizand calea si reusind sa patrunda pe acest dificil traseu catre varf si sa instaleze taberele de la mare altitudine, care sunt instalate cu mari eforturi din partea tururor, urmate de ceilanti membri ai expeditiei, care vor face pe rand aprovizionare si mentinerea ulterioara a taberelor de altitudine.

<>  In dimineata zilei de 03.06, dupa o noapte petrecuta in tabara 5 situata la altitudinea de 7500m (cu vant puternic si fara de somn), echipa franceza formata doar din doi alpinisti, pleaca in atacul final al varfului Annapurna. Alpinisti parcurg ultimi metri pe un frig patrunzator, cauzat si de vantul care bate cu putere, dar… pe la orele amiezi, alpinisti francezi MAURICE HERZOG si LOUIS LACHENAL, ating varful ANNAPURNA de 8078m, primul varf de peste 8000m atins de piciorul omului.

Prima ascensiune a varfului Annapurna in 03.06.1950. In poza Maurice Herzog pe varf, poza facuta de  Louis Lachenal si Maurice Herzog dupa ascensiune.

Prima ascensiune a varfului Annapurna in 03.06.1950. In poza Maurice Herzog pe varf, poza facuta de Louis Lachenal si Maurice Herzog dupa ascensiune.

Din pacate, reusita acestei ascensiuni a fost platita cu pretul unor amputari la membrele celor doi alpinisti, cauzate de frigul patrunzator, pierderea unor parti ale echipamentului si a unor incidente pe coborarea/retragerea de pe munte, cauzate de vremea rea.

Louis Lachenal si Lionel Terray dupa prima ascensiune a varfului Annapurna in 03.06.1950

Louis Lachenal si Lionel Terray dupa prima ascensiune a varfului Annapurna in 03.06.1950

<>  Reusita alpinistilor francezi a aratat ca SE POATE AJUNGE PE VARFURI DE PESTE 8000m, si chiar din prima incercare. Aceasta expeditie franceza din anul 1950, este PRIMA EXPEDITIE CARE A REUSIT PRIN ALPINISTI DIN COMPONENTA EI, SA REALIZEZE PRIMA ATINGERE A UNUI VARF DE PESTE 8000m, VARFUL ANNAPURNA DE 8078m. Poate cel mai important detaliu legat de aceasta expeditie si de care vor tine cont expeditiile viitoare de pe celelante varfuri importante ale lumi, este folosirea si punerea la dispozitia tuturor participantilor (mai ales a celor care vor urca la mari inaltimi) a unor echipamente pentru confortul si mai ales siguranta membrelor oamenilor, a marcari traseelor de ascensiune cat mai vizibil, chiar si in caz de vreme nefavorabila, eliminandu-se pe cat posibil incidentele de ratacire sau cadere in crevase.

<>  PRIMUL ROMAN care A REUSIT SA AJUNGA PE VARFUL ANNAPURNA este ALPINISTUL HORIA COLIBASANU, reusita realizata in anul 2010

EVEREST - CHOMOLUNGMA 8850m

EVEREST – CHOMOLUNGMA 8850m

2. VARFUL EVEREST de 8850m sau CHOMOLUNGMA – “ZEITA-MAMA A MUNTILOR”, in tibetana, de 8848m de pe granita Nepal-China Pentru ascensiunea acestui varf sa dat o adevarata lupta pe parcursul mai multor ani, cele mai importante dintre acestea fiind dezvaluite in urmatoarele randuri.

<>  In anul 1921, din iunie pana in septembrie se incerca prima ascensiune pe varful Everest, dar expeditia si alpinisti alpinisti britanici condusi de Charles Howard-Bury, nu au succes. Alegand traseul de pe partea nordica a varfului, alpinisti GEORGE MALLORY, C.H.BULLOCK si A.E. WHEELER, alaturi de serpasi MINGMA si PURB plus un tibetan, se vad nevoiti sa renunte de la altitudinea de 6985m din Saua Nordica, din cauza conditiilor meteo nefvorabile si a rezervelor de hrana putine. Desi la aceasta prima tentativa a fost mai mult o cercetare a muntelui si o tentetiva esuata de a urca Everestul, viitorul arata promitator, alpinisti pregatindu-se pentru asaltul final din anul urmator.

<>  Din aprilie pana in iunie, in anul 1922, gasim la poalele Everestului o alta expeditie si alpinisti britanici condusi de generalul C.G.Bruce. De data aceasta, este o expediti bine organizata, alpinisti au la dispozitie echipament si se va folosi pentru ascensiunea finala, buteliile de oxigen. Chiar si cu ajutorul oxigenului, alpinisti britanici GEORGE FINCH si GEOFFREY BRUCE, ajung “doar” la altitudinea de 8326m. Din pacate, in acest an, se consemneaza prima mare tragedie pe Everest, mai multi serpasi de altitudine sau “tigrii”, gasindu-si sfarsitul pe munte.

<>  Din punctul de vedere al unor alpinisti, anul 1924 “poate” fi considerat istoric. Dupa ce in anul 1923 nu sa organizat nici o expeditie pe Everest, in anul 1924 o alta expeditia britanica cu alpinisti foarte bine pregatiti si cu experienta, condusi si de data aceasta de generalul C.G.Bruce, poposeste la poalele Everestului, din luna aprilie pana in iunie. Desi ascensiunile pana la taberele de la mare altitudine au decurs destul de bine, atacul final a facut victime.

La data de 08.06.1924, echipa formata din  GEORGE MALLORY si ANDREW IRVINE, ataca ultimi metri ai Everestului, dar… Pentru o perioada de timp, chiar si in zilele noastre, sa discutat pe ipoteza plauzibila, daca au fost sau nu primi care au atins cu pasii lor varful Everest. Nu se va sti niciodata, deoarece dupa indelungi cautari si asteptari de catre colegii lor, acestia sunt dati disparuti pe munte. Mallory si Irvine au fost vazuti pentru ultima oara in timp ce treceau de treapta a treia si disparand intr-un nor ce ia acoperit, la o ora foarte tarzie, era ora 13:10, cand ar trebuit sa fi trecut de acest loc la ora 08:00. Sa ajuns la concluzia ca au reusit sa ajunga la inaltimea de 8572, dar nu mai mult. Cu prilejul unei alte ascensiuni pe Everest, din anul 1933,  sa gasit pioletul lui Mallory sub creasta nord-estica, ce confirma ipoteza unui posibil accident care a avut loc la intoarcere, dat fiind si locul in care sa gasit pioletul. Cei de la NATIONAL GEOGRAFIC au organizat o expeditie in anul 1999 pe Everest, pentru a gasi sau afla date si urme legate de aceasta “prima reusita”, descoperind corpul neansufletit ale lui Mallory, si alaturi de acesta, cateva obiecte personale: briceagul, altimetrul si ochelari. Dar nu sa gasit si aparatul foto Kodak Vest Poket, detinut de catre Mallory, care ar fi putut sau nu, face dovada reusitei lor.

<>  Din cauza unor situati de natura religioasa si politica, drumul alpinistilor spre atingerea varfului Everest este oprita pana anul 1933, cand sau deschis granitele pentru alpinisti. Doar ca de data aceasta, si pentru prima oara, sa incercat a se realizeaza o “expeditie si ascensiune” britanica pe calea aerului, cu ajutorul a doua biplane “Westland” echipate pentru zboruri la mare altitudine si avand atasate aparate fotografice speciale, si pilotate de echipaje dotate cu masti de oxigen si costume incalzite electric. Deabea in data de 19.04 sa realizat atingerea obiectivului dorit de aceste zboruri: fotografierea si filmarea in detaliu a varfului Everest, Lhotse si Makalu si pe baza carora sa intocmit o harta fotogrammatrica. Relizandu-se aceasta “atingere” aeriana, in toamna anului 1933, expeditia britanica condusa de Hugh Ruttledge, poposeste la poalele acestui inca de necucerit varf. Apare o noua generati de alpinisti britanici, dornici sa-si puna la incercare experienta in cucerirea Everestului. Insa, nici de data aceasta varful nu a fost atins, doua echipe (P. WYN HARRIS si L.R.WAGNER din prima echipa, FRANK SMYTHE din cea de-a doua echipa) retraganduse infrante din tentativele de a ajunge pe varful Everest, cea mai inalta altitudine pana la care au putut sa mearga fiind de aprox. 8572m.

<>  Britanici reusesc sa obtina o autorizatie din partea lui DALAI LAMA pentru doi ani, la inceputul anului 1935, dar venita prea tarziu pentru a pregati o expeditie in tentativa de ascensiune si atingere a varfului Everest. Chiar si asa, se va desfasura o expeditie recunoastere a unui nou traseu, sa-si aprofundeze cunostintele despre clima muntelui si posibilile actiuni din timpul musonului, dar si pentru pregatirea echipei de baza pentru anul 1936. Expeditia de cercetare a fost condusa de Eric Shipton, alpinisti realizand pe langa cercetarile din progrem si ascensiuni incheiate cu succes pe 3 varfuri de peste 7000m si 23 de varfuri de peste 6000m. Anul 1935 putea fi anul in care varful Everest sa fie atins, deoarece timp de 10 saptamani vremea a fost foarte buna.

<>  Pana la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, au mai fost prezente doua expediti britanice pe acest munte, in anul 1936 (abandon din cauza sosiri mult mai devreme a musonului) si in anul 1938. Varful Everest a ramas adormit si in pace pe perioada celui de-al doilea razboi mondial, oamenii fiind preocupati cu alte “treburi”. Dar, la terminarea acestui conflict care a zguduit lumea, omenirea si mai ales alpinisti, au realizat ca mai au de dat o lupta, cu varful Everest care ramasese de neatins. Schimbarea de bun augur a venit din parte statului Nepalez, care a hotarat sa deschida accesul peste granitele sale, expeditiilor alpine, incepand cu anul 1949.

<>  In anul 1950 se desfasoara o expeditie britanica-americana pe Everest, iar in toamna anului 1951 sa desfasurata o expeditie doar britanica, amandoua aceste expediti nereusind atingerea varfului Everest. Pana in anul 1951, expeditiile organizate pentru atingere varfului Everest, erau realizate de catre britanici, de unde si denumirea de “rezervatie nationala”.

<>  Iata ca pentru anul 1952 “dreptul” de a incerca atingerea varfului Everest, revine unei expeditii elvetiene, starnind in randul lumii alpinistice discutii aprinse. Se considera lipsit de onoare sa urci si sa atingi un varf, pe baza cunostintelor, experientei si deschizatorilor de drumuri din expeditiile anterioare, multe dintre aceste expeditii lasand si victime pe munte. Din acest motiv si cu fair-play, elvetienii au adresat o invitatie britanicilor de a participa impreuna in aceasta expeditie, dar din cauza disputei si nentelegeri privind cine sa fie seful expeditiei, nu sa ajuns la un consens, expeditia fiind doar elvetiana iar seful acesteia fiind dr. Wyss-Dunant. Pe durata expeditiei, din martie pana in iunie, sa incercat atingere varfului Everest, alpinisti reusind sa ajunga “doar” pana la inaltimea de 8600m, echipa fiind formata din RAYMOND LAMBERT si “tigrul” TENSING NORKE.

<>  Pentru a “nu scapa atingere varfului Everest”, elvetieni se intorc in toamna anului 1952 pentru a incerca ascensiunea finala, de data aceasta se vad neoiti sa abandoneze tentativa de a atinge varful Everest de la altitudinea de 8100m din cauza vantului puternic.

 <>  In 29.05.1953 la ora 11:30, se consemnaza prima reusita de atingere a varful EVEREST, aceasta apartinand alpinistului neo-zeelandez EDMUND HILLARY si serpasului nepalez “tigru” TENSING NORKE, care participau intr-o expeditie britanica condusa de colonelul John Hunt.

Prima ascensiune a varfului Everest in 29.05.1953.  In poza Tenzing Norgay, poza facuta de Edmund Hillary

Prima ascensiune a varfului Everest in 29.05.1953. In poza Tenzing Norgay, poza facuta de Edmund Hillary

Echipa victorioasa dupa prima ascensiune a varfului Everest, 29.05.1953 - Edmund Hillary si Tenzing Norgay

Echipa victorioasa dupa prima ascensiune a varfului Everest, 29.05.1953 – Edmund Hillary si Tenzing Norgay

Din pacate, reusita acestei prime ascensiuni a Everestului, a fost umbrita de o intrebare: “CINE A FOST PRIMUL DINTRE CEI DOI, CARE A ATINS CEI MAI INALT VARF DE PE PAMANT”, care persista si in ziua de astazi. Dar cei care cunosc si stiu ce inseamna o ascensiune la mare inaltime, vor raspunde:”REUSITA APARTINE INTREGII ECHIPE SI EXPEDITI”.  Despre varful varfurilor, EVEREST, se scris o adevarata biblioteca iar aceste randuri sunt doar un scurt, foarte scurt rezumat.

<>  PRIMUL ROMAN care A REUSIT SA AJUNGA PE VARFUL EVEREST este ALPINISTUL CONSTANTIN LACATUSU, reusita realizata in anul 1995

– VA URMA –

Anunțuri

About CODmunte - "Japan"

Pasionat de natură, munte şi fotografie. Incerc sa ma fac util si cu placut, prin ceea ce am vazut sau auzit.

Posted on 06/05/2012, in HIMALAYA si KARAKORUM - ACOLO UNDE SE SFARSESC CEILANTI MUNTI DE PE TERRA and tagged , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: