ARTICOL. Continuare la istoria primelor ascensiuni reusite pe varfurile de peste 8000m altitudine, cu anul1956 – vf. LHOTSE 8501m si cu anul 1956 – vf. GASHERBRUM II 8035m


LHOTSE 8501m

LHOTSE 8501m

9. Fiind vecin si foarte aproape de varful Everest, VARFUL LHOTSE de 8501m a primit atentia cuvenita deabea dupa ascensiunea si atingerea Everestului. Traducerea origini tibetane a numelui Lhotse este “MUNTELE SUDIC”, primind acest nume de botez de la Mallory in 1921, deoarece chiar se afla la sud de Everest.

<>  Prima expeditie care avea intentia de face o ascensiune si atinge varful Lhotse, sa desfasurat in anul 1955 si a fost una internationala, la conducerea ei fiind ales N.G. Dyhrenfurth. Expeditia era una particulara, alpinisti participanti fusesera alesi pe baza posibilitatilor de plata si prieteniei cu  Dyhrenfurth. Toti membri acestei expediti aveau experienta altor expediti la mare inaltime, dar cu tot efortul, in data de 15.10 se reuseste sa se ajunga doar pana la altitudinea de aprox. 8000m, prin alpinistul ARTHUR SPOHEL. Acesta este nevoit sa se intoarca din cauza unei defectiuni la masca care era atasata la buteliile cu oxigen. Acesta a fost cea mai mare altitudine la care sa ajuns (desi sa mai facut o alta tentativa de ascensiune) cu ocazia primei tentative de atingere a varfului Lhotse.

<>  O mare si puternica expeditie elvetiana, condusa de Albert Eggler, compusa din 10 alpinisti cu mare experienta, 22 serpasi care fusesera la mare altitudine si 350 de porteri, ajunge la inceputul anului 1956, luna aprilie, la poalele varfului Lhotse si Everest, in tabara comuna celor doua varfuri. Prin aceasta expeditie, elvetienii doreau o “revansa” cu varful Everest (ce fusese atins de britanici in 1953, pe baza cunostintelor si traseului deschis de elvetieni) si sa realizeze cel putin a doua ascensiune a acestui varf, dar si atingerea varfului Lhotse, realizand o premiera unica in cursul unei expediti. Ascensiunile de aclimatizare, locul taberei de baza, echiparea tehnica si dechiderea traseelor spre varful Everst si Lhotse, instalarea si echiparea taberelor de altitudine sunt foarte bine puse la punct, toate acestea fiind de bun augur in reusita expeditiei. In dimineata zilei de 18.05, o echipa porneste catre varful Lhotse. Se evita intorcerea din ascensiunea finala, cauzata de o probleme tehnica ivita la tubul masti ce se leaga la buteliile cu oxigen, dupa numai 15 min. de la plecare din ultima tabara de altitudine. Se continua ascensiune catre varf fara alte incidente, trecandu-se printr-un culoar care a cerut o abordare tehnica din parte alpinistilor, la capatul caruia alpinisti zaresc doua varfuri (cel din stanga fiind mai inalt cu 15m). Dupa ce se parcurge o creasta abrupta si plina de cornise, alpinisti FRITZ LUCHSHINGER si ERNTS REISS ating varful Lhotse la ora 15:00.

Prima ascensiune a varfului Lhotse in 18.05.1956. In poza Ernst Reiss, poza facuta de Fritz  Luchsinger

Prima ascensiune a varfului Lhotse in 18.05.1956. In poza Ernst Reiss, poza facuta de Fritz Luchsinger

Prima ascensiune a varfului Lhotse in 18.05.1956. In poza Fritz  Luchsinger, poza facuta de Ernst Reiss

Prima ascensiune a varfului Lhotse in 18.05.1956. In poza Fritz Luchsinger, poza facuta de Ernst Reiss

Echipa victorioasa dupa prima ascensiune a varfului hotse in 18.05.1956 - Ernst Reiss si Fritz  Luchsinger

Echipa victorioasa dupa prima ascensiune a varfului Lhotse in 18.05.1956 – Ernst Reiss si Fritz Luchsinger

Pentru acesti doi alpinisti si membri ai expeditiei elvetiene din anul 1956, odata cu intorcera in tabara de baza, este sfarsitul aventuri. Ceilanti colegi de expeditie, vor reusi in zilele urmatoare ascensiunea si atingerea varfului Everest cu doua echipe de alpinisti diferite, in doua zile succesive.

<>  PRIMUL ROMAN care A REUSIT SA AJUNGA PE VARFUL LHOTSE este ALPINISTUL HORIA COLIBASANU, reusita realizata in anul 2013

GASHERBRUM II 8035m

GASHERBRUM II 8035m

10. VARFUL GASHERBRUM II de 8035m a stat sub umbra unui mare varf, K2-ul, situatia fiind asemanatoarea cu a varfului Lhotse, care este vecin Everestul. Dupa reusita expeditiei italiene pe K2 in 1954, alpinisti si-au indreptat privirile spre varfurile de peste 8000m din zona si apropiati unul de celalant, trecand la ascensiunea si atingera varfurilor in functie de inaltime lor, incepand cu cel mai mic, varful Gasherbrum, urmat de Broad Peak si la final Hidden Peack.

<>  Austrieci avand deja doua varfuri de peste 8000m urcate, varful Nanga Parbat si varful Cho Oyu, se pune la punct in anul 1956 o expeditie pentru ascensiunea varfului Gasherbrum, la conducerea caruia a fost desemnat Fritz Moravec. Expeditia era formata din 5 alpinisti, un geolog si un medic, 11 porteri “de altitudine” (serpasilor nepalezi le era interzis accesul in Pakistan) si 238 de porteri. Pana la tabara de baza, calatoria a fost o adevarata aventura, din cauza transportului aerian cu avionul si al problemelor sau grevelor create de porteri (era deja o obisnuita pentru porteri sa starneasca astfel de situatii).  Austrieci au avut parte de doua incidente neplacute… Primul incident a fost legat de bocancii pusi la dispozitia porterilor pentru a putea sa treaca peste ghetarul Baltoro (conform intelegerilor din contaract), dar care erau croiti pe conformatia fiziolofica a piciorului european. Piciorul porterilor fiind mai lat, deoarece acestia umblau mai mult desculti, bocancii au fost pentru un moment nefolositori, ajungandu-se la o situatie extrema dar cu efect… bocancii au fost spintecati!?! Cel de-al doilea incident a fost cauzat de vremea nefavorabila aparuta la trei zile departare de tabara de baza, si care a dus la parasirea expeditiei de catre foarte multi porteri, alpinisti austrieci fiind nevoiti sa transporte singuri o parte a bagajelor, pana la tabara de baza. Necunoasterea unui posibil traseu catre varf (deoarece pana cu ocazia acestei expediti nimeni nici macar nu cercetasera mai serios acest varf) si a vremi nefavorabile care a tinut zile bune, a pus expeditia in dificultate. In timpul cat sa stat in repausul impus de vreme prin tabara de baza, austrieci au aflat de reusita japonezilor pe varful Manaslu si reusita elvetienilor pe varful Lhotse si Everest, din primavara anului 1956. Alpinisti pornesc din nou in ascensiune, dar ajungand la locul taberei 1, constata cu uimire disparitia corturilor si echipamentelor pentru taberele superioare si punerea la punct a traseelor la mare altitudine. O sedinta indelundata si se trece peste acest incident, luandu-se decizia unei ascensiuni rapide. Se vor folosi doar trei tabere de altitudine, ultima la inaltimea de 7150, si locul unui bivuac de la inaltimea de 7500m, de unde se va da atacul final. Echipa de atac va poposi in acest bivuac inconfortabil si stramt, doar in sacii de dormit si acoperiti cu o panza de cort, fara comoditatea saltelelor pneumatice. Venirea diminetii zilei de 07.07 este asteptata cu nerabdare, dupa o noapte de chin, mai ales pentru doi dintre alpinisti care sau ales cu degeraturi. Dar este timpul sa atace varful… Din cauza lipsei hranei si a buteliilor cu oxigen, inaintarea este dificila pentru alpinisti austrieci, noroc de vremea care tine cu ei, fara vant puternic si senin. Vremea senina, face ca soarele sa provoace o sete si mai mare. Ultimi 300 de metri pana pe varf sunt parcursi foarte incet (austrieci renuntand la o parte din lucrurile de prin rucsacuri) si cu un ultim efort, FRITZ MORAVEC, SEPP LARCH si HANS WILLENPART reusesc sa atinga varful Gasherbrum de 8035m.

Prima ascensiune  a varfului Ghasherbrum II in 07.07.1956. In poza Hans Willenpart

Prima ascensiune a varfului Ghasherbrum II in 07.07.1956. In poza Hans Willenpart

Echipa victorioasa dupa prima ascensiune  a varfului Ghasherbrum II in 07.07.1956 - Sepp larch, Fritz Moravec, Hans Willenpar

Echipa victorioasa dupa prima ascensiune a varfului Ghasherbrum II in 07.07.1956 – Sepp larch, Fritz Moravec, Hans Willenpar

Pe varf vremea este frumoasa, alpinisti austrieci ramanand aproape o ora, chiar si fara de hanorace, dupa care au coborat in siguranta spre tabara 3 si in zilele urmatoare pana la tabara de baza. Anul 1956 a fost cel mai plin de succese in privinta ascensiunilor pe varfuri de peste 8000m: prima ascensiune si atingere a varfurilor Manaslu, Lhotse si Gasherbrum; a doua si a treia ascensiune si atingere a varfului Everest.

<>  PRIMUL ROMAN care A REUSIT SA AJUNGA PE VARFUL GHASHERBRUM II este ALPINISTUL MIHAI CIOROIANU, reusita realizata in anul 1998

– VA URMA –

Anunțuri

About CODmunte - "Japan"

Pasionat de natură, munte şi fotografie. Incerc sa ma fac util si cu placut, prin ceea ce am vazut sau auzit.

Posted on 24/06/2012, in HIMALAYA si KARAKORUM - ACOLO UNDE SE SFARSESC CEILANTI MUNTI DE PE TERRA and tagged , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: