ARTICOLE. Istoria primelor ascensiuni reusite pe varfurile de peste 8000m a ajuns la anul 1957 – vf. BROAD PEAK 8047m si la 1958 – vf. HIDDEN PEAK 8068m


BROAD PEAK 8047m

BROAD PEAK 8047m

11. La fel ca varful Gasherbrum, VARUL BROAD PEAK de 8047 sau “VARFUL LAT”a fost ignorat de catre expeditiile care au trecut prin preajma sa, expeditiile fiind atrase mai mult de renumitul varf K2.

<>  Singurul care a cercetat cat de cat acest munte, a fost conducatorul expeditiei internationale din anul 1934 pe K2, profesorul Dyhrenfurth, incercand chiar o tentativa in a ataca varful Broad Peack, esuata din cauza lipsei porterilor de altitudine si care a dus pana la urma cu blocajul intregi expediti pe K2.

<>  20 de ani, varful Broad Peack nu a fost martor al unei expediti la poalele sale.

<>  In luna septembrie din anul 1954, se consemneaza inceputul primei tentativa de ascensiune a acestui varf, printr-o expeditie organizata de pe atunci vest-germani, condusi de dr. M. Herrligkoffer. Inaintarea spre tabara de baza  a decurs destul de bine, pana in momentul cand sa ajuns la trecerea peste ghetarul Baltoro, deoarece pe traseu au intalnit un strat consistent de zapada cazuta de curand, iar acolo unde nu era zapada, fusese inlocuita de gheata cu stanci si pietre instabile. Din cauza acestor incidente, dar si a unor incidente cu porteri, timpul ramas pentru ascensiunea varfului Hidden Peack era insuficient, abandonandu-se planul de a face o ascensiune si atingere a acestui varf. Insa, expeditia vest-germana nu se putea intorce acasa cu “mana goala”, ivindu-se pentru prima oara ideea ascenisuni si atacari varfului Broad Peack. Stabilind noul obiectiv, expeditia se intreapta catre acest varf, iar dupa ce se fac cateva cercetari provizori in vederea gasiri unor posibilitati de ascensiune pe varful Broad Peack, la data de 22.10 se stabileste tabara de baza. Ascensiunile de aclimatizare, amenajarea si deschiderea traseelor catre varf, instalarea taberelor de altitudine au decurs destul de bine. In dimineata zilei de 06.11, dupa o noapte in care temperatura a scazut la -33°C in tabara situate la 6450m altitudine, soarele nu poate sa incalzeasca prea mult, pe cei 7 alpinisti care iesisera cu greu din saci pentru dormit, pe care se depusese un strat de gheata. Inaintarea primelor doua echipe pe traseu se face din ce in ce mai greu, din cauza lipsei unor echipamente tehnice ce trebuiau montate pentru amenajarea traseului catre varf, a vantului care se transformase intr-un uragan si a frigului patrunzator. Limitele omenesti isi spun cuvantul, aceste fiind nevoite sa se intoarca la tabara 3, altitudinea atinsa de catre vest-germani a fost de aprox. 7000m, prin alpinisti KUNO RAINER si GUNTER HAUSER. Cum a doua zi, in data de 07.11, vremea nu a dat semne de schimbare, alpinisti abandoneaza orice tentativa de atingerea varfului Broad Peack in acel an.

<>  Austrieci intreprind o noua expeditie in anul 1957, din care mai faceau parte doar 4 alpinisti, seful expeditie fiind chiar unul dintre cei patru, Markus Schmuck. Cei patru alpinisti austrieci, insotitorul din partea oficialitatilor pakistaneze si cei doar 66 de porteri balti, pornesc spre tabara de baza la data de 18.04. Deabea la data de 11.05 tabaza de baza este instalata complect, iar dupa ce se face o zi de pauza, in data de 13.05 se incep ascensiunile de aclimatizate, amenajare a traseelor si taberelor de altitudine. Fiind doar 4 alpinisti si fara de suport din partea porterilor, amenajarea traseelor si a taberelor de altitudine decurge foarte greu. In ziua de 29.05, la ora 18:30, alpinisti Wintersteller si Diemberger ating varful… Din pacate, NU este varful Broad Peack, alpinisti zarind prin ceata, creasta care coboara si urca spre un alt varf ce pare mai inalt, dar ce nu poate fi vazut in intregime. Alpinisti austrieci nu mai continua inaintarea pe creasta catre acest vaf, deoarece este o ora tarzie si se apropie intunericul, acestia mai trebuind sa coboare si o diferenta de nivel de 1100m pana in tabara 3. Dupa cateva zile de vremea rea si din necesitatea de a se recupera dupa acest prim atac, dar mai mult pentru a fi siguri de reusita si sa detina dovada atingeri varfului Broad Peack, cei patru alpinisti austrieci incep al doile atac catre varful Broad Peack. Din ultima tabara de altitudine, in dimineata zilei de 09.06, pe un vant puternic si temperatura foarte scazuta, cei patru alpinisti merg impreuna spre varf, dar la un moment dat se ia decizia despartiri si inaintari pe creasta in doua grupuri a cate doua persoane, Schmuck si Wintersteller fiind primi care ajung pe varful atins in primul atac. De aici se continua inaintarea, iar la ora 17:05, dupa un efort sustinut, MARKUS SCHMUCK si FRITZ WINTERSTELLER ajung si ating pentru prima oara varful Broad Peack.

Prima ascensiune a varfului Broad Peak in 09.06.1957. In poza Marcus Schmuck

Prima ascensiune a varfului Broad Peak in 09.06.1957. In poza Marcus Schmuck

Prima ascensiune a varfului Broad Peak in 09.06.1957. In poza Fritz Wintersteller

Prima ascensiune a varfului Broad Peak in 09.06.1957. In poza Fritz Wintersteller

Pozele de rigoare cu varful, un pic de odihna si cei doi alpinisti pornesc in coborare, pe coborare intalnindu-l pe Diemberger, care o luase putin in fata lui Buhl, care se oprise din cauza epuizari. Dar Buhl continua ascensiunea catre varf, intalnind in creasta dintre cele doua varfuri pe Diemberger, care venea de pe varful Broad Peack, dupa ce il atinsese mai devreme.

Prima ascensiune a varfului Broad Peak in 09.06.1957. In poza rucsakul si pioletul lui Kurt Diemberger, poza facuta de acesta

Prima ascensiune a varfului Broad Peak in 09.06.1957. In poza rucsakul si pioletul lui Kurt Diemberger, poza facuta de acesta

Buhl il instiinteaza prin semne pe Diemberger ca doreste si el sa ajunga pe varf. Diemberger, fara sa stea pe ganduri se intoarce pentru a urca din nou cu Buhl pe Broad Peack, unde ajung la ora 19:00.

Prima ascensiune a varfului Broad Peak in 09.06.1957. In poza Hermann Buhl, poza facuta de Kurt Diemberger

Prima ascensiune a varfului Broad Peak in 09.06.1957. In poza Hermann Buhl, poza facuta de Kurt Diemberger

KURT DIEMBERGER este pentru a doua doara pe varf iar HERMANN BUHL realizeaza o prima performanta alpinistica, fiind primul european care atinge doua varfuri de peste 8000m. Dar meritul de a fi PRIMUL OM  cu o performanta asemanatoare, este serpasul-sirdar GYALTSEN NORBU, atingand in anul 1955 varful Makalu si in anul 1956 varful Manaslu.

Hermann Buhl dupa prima ascesiune a varfului Broad Peak in 09.06.1957

Hermann Buhl dupa prima ascesiune a varfului Broad Peak in 09.06.1957

Coborarea alpinistilor la tabara de baza decurge fara incidente, si fiind in forma fizica foarte buna, iar alimentele erau suficiente, se decide a se ramane o perioada de timp prin zona, pentru a se face cateva ascensiuni pe varfuri de peste 7000m. La data de 27.06, Diemberger si Buhl coborau si se retrageau de pe varful Chogolisa de 7654m,  dar se renunta la asigurarea in coarda. Diemberger fiind putin mai in fata de Buhl, trece cu bine peste un incident cauzat de o cornisa ce era gata sa se desprinda de sub picioarele sale, dar continua coborarea si se opreste pentru al astepta pe Buhl, insa… acesta nu mai apare. Trec minute bune dar colegul sau nu apare in coborare, si il striga dar… nici un raspuns. Astfel Diemberger se intorce inapoi, avand neplacuta surpriza si de groaza sa constate ca, cornisa a disparut odata cu Buhl. Cu aceasta dureroasa constatare Diemberger isi continua coborarea spre tabara de baza, avand parte de cateva incidente periculoase. Cei trei alpinisti austrieci, ofiterul pakistanez si cei doi porteri balti au facut cercetari la poalele varfului Chogolisa, pentru a gasi macar corpul neinsufletit a celui mai mare alpinist din acele timpuri, HERMANN BUHL, dar fara nici un rezultat. Expeditia austriaca a fost si este cosiderata un exemplu de succes, chiar daca a platit si prin viata lui Buhl, deoarece a dovedid ca si fara suportul porterilor altitudine, o expeditie mica dar care are in componenta alpinisti bine pregatiti fizic, moral si mai ales VOINTA.

<>  PRIMUL ROMAN care A REUSIT SA AJUNGA PE VARFUL BROAD PEAK este ALPINISTUL CONSTANTIN LACATUSU, reusita realizata in anul 1992

GASHERBRUM I - HIDDEN PEAK 8068m

GASHERBRUM I – HIDDEN PEAK 8068m

 12. VARFUL GASHERBRUM I de 8068m sau HIDDEN PEAK – “VARFUL ASCUNS” dupa cum este cunoscut mai bine, este vecin cu varfurile K2 de 8611m, Broad Peack de 8047m si Gasherbrum II de 8035m.

<>  Prima expeditie care poposeste in preajma acestui varf este in anul 1934 si era internationala, acestia fiind condusi de prof. O.G. Dyhrenfurth. Unul dintre scopurile acesteia era sa atinga varful Hidden Peack si sa realizeze pentru prima oara si unic la acel moment… un film artistic, prin cooptarea in cadrul expeditiei a unei echipe de filmare si cu doua vedete de cinema. Prezenta inedita din cadrul acestei expediti, se datora finantari expeditiei de catre o casa de filme din Berlin, care si-a atins pana la urma scopul final, prin realizarea “melodramei cinematografice “DEMONUL HIMALAYEI”. Expeditia putea sa nu se mai desfasoare, din cauza falimentului casei de filme, dar seful expeditiei a gasit resusrele financiare in a continua expeditia. In data de 26.06, alpinisti HANS ERTL si ANDRE ROCH, care erau insotiti de 6 porteri balti, au reusit sa ajunga doar pana la altitudinea de 6200m, de unde sunt nevoiti a se retrage, deoarece porteri balti refuza sa mai mearga in sus. Aceasta a fost cea mai mare altitudine atinsa pe varful Hidden Peack, cu ocazia acestei expediti. Insa, sa reusit ascensiunea varfului Baltoro Kangri V de aprox. 7260m si a varfului Sia Kangri de 7422m, acest de-al doile varf fiind urcat si de sotia lui Dyhrenfurth, fiind pana in anul 1954, un record mondial de altitudine pentru femei.

<>  Pana in anul 1936 varfurile de peste 8000m atrag pe toata lumea in a le atinge: englezii incearca Everestul; germani dau tarcoale la doua varfuri, Kangchendzonga si Nanga Parbat; iar italieni se avanta pe K2. Cei care nu isi facusera simtita prezenta prin Himalaya (nici macar cu o expeditie) erau francezi, desi ei dadusera startul alpinismului de altitudine inca din anul 1786, prin reusita primei ascensiuni a varfului Mont Blanc.

<>  Lipsa de experienta himalayana si pe varfuri de peste 8000m, plus “ocuparea” de catre alte expediti a unor varfuri din zona Himalaya in tentativa de a le atinge (in Nepal, europeni inca nu puteau intra), face ca prima expeditie franceza care ajunge in primavara anului 1936 in India, sa se axeze pe varful Hidden Peack, fiind condusi de francezul  Henry de Segegne. Parcurgere traseului pana la tabara de baza de sub varful Hidden Peack se facut foarte greu, din cauza dificilei probleme a transportului unei impresionante cantitati de echipament pentru expeditie, a numarului mare de oameni care au incetinit inaintarea, a zapezi mari si a problemelor create porterilor balti, din cauza gheti, soarelui si calduri (acestia nu aveau incaltaminte, imbracaminte sau ochelari de protectie). Deabea la sfarsitul luni mai se ajunge la locul taberei de baza, dar imediat se trece la ascensiunile de aclimatizare, parcurgerea sau instalarea si amenajarea traseelor si taberelor de altitudine, de catre alpinisti francezi cu ajutorul serpasilor de altitudine. Lipsa experientei in ascensiunile la mare inaltime si timpul necesar aclimatizari la astfel de inaltimi, alternare destul de des a perioadelor de vreme buna sau nefavorabila aparute in perioade scurte, dar si unele incidente cu porteri, isi pun amprenta asupra desfasurari in continuare a expeditiei franceze, toate acestea ducand la atingerea altitudini de aprox. 6900m, in data de 20.06, de catre PIERRE ALLAIN, JEAN LEINIGER si LOUIS NELTNER impreuna cu doi serpasi. Aceasta prima expeditie franceza in Himalaya si singura dinainte de cel de-al doilea razboi mondial, poate fi considerata un “esec” din cauza diferitelor situatii: aparitiei musonului; a lipsei de experienta din parte francezilor pe varfuri de peste 8000m; a supraorganizari expeditiei cu prea multi serpasi, porteri si echipament; a zilelor pierdute cu organizarea plecari si in deplasarea catre tabara de baza; a unor tabieturi “practicate” de alpinisti francezi, trezirea la ora 09:00 si multe zile de repaos, dar cea mai mare greseala a fost alegerea unui traseu de ascensiune prea dificil si tehnic, care a presupus o echipare minutioasa. Insa, toate aceste “greseli si incidente” le vor fi de folos conationalilor din urmatoarea expeditia realizata in anul 1950 pe varful Annapurna de 8078m si care a dus la prima atingere de catre oameni a unui varf de peste 8000m.

<>  22 de ani au trecut si in tabara de baza de la poalele varfului Hidden Peack, nu si-a facut simtita prezenta vre-o expeditie. In acesti 22 de ani, sa reusit atingerea a 11 varfuri de peste 8000m, alpinistilor ramanandu-le doar 3 varfuri de peste 8000m: Hidden Peack, Dhaulagiri si Shisha Pangma.

<>  Varful Dhaulagiri fiind “ocupat” pentru anul 1958 de catre alpinisti elvetieni, iar varful Shisha Pangma fiind mai mic ca inaltime decat varful Hidden Peack, alpinisti americani au obtinut autorizatia de ascensiune a varfului Hidden Peack inca din anul 1957, motivati fiind si de a-si asigura o victorie de ultim moment pe un varf de peste 8000m. Pentru aceasta expeditie din 1958 a fost ales conducator Peter Schoening, care coordona un grup de 6 americani, doi ofiteri de legatura pakistanezi si mai multi porteri balti. Expeditia a ajuns la tabara de baza dupa multe peripeti si incidente iar la data de 05.06, se da startul atacului spre a atinge varful Hidden Peack, dar pe un traseu diferit de cel al expeditiei franceze din 1936. Amenajarea si parcurgerea noului traseu, instalarea taberelor de altitudine decurg destul de bine, unele probleme ivindu-se intre taberele 3 – 4 din cauza dificultatilor tehnice ce nu puteau fi depasite de catre porteri balti, care nu aveau indemanarea serpasilor din Nepal sau Tibet (pana la urma situatiile aparute sunt depasite si cat de cat rezolvate de catre alpinisti americani, care vor continua doar ei din tabara 4). Astfel, in dimineata zilei de 05.07 se porneste in parcurgere ultimilor metri in atingerea varfului Hidden Peack, echipa desemnata atingeri varfului avand de mers o diferenta de nivel de 1000m printr-o zapada mare. Dupa noua ore de urcus, PETER SCHOENING si ANDREW KAUFFMANN reusesc sa atinga si sa paseasca pentru prima ora pe varful Hiddean Peack, aducand americanilor prima reusita pe un varf de peste 8000m.

Prima ascensiune a varfului Gasherbrum I in 07.07.1958. In poza Andrew Kauffmann, poza facuta de Peter Schoening

Prima ascensiune a varfului Gasherbrum I in 07.07.1958. In poza Andrew Kauffmann, poza facuta de Peter Schoening

Retragere si coborarea de pe varf si munte decurge fara probleme, dar inainte de a parasi regiunea Baltoro, americani aduc un omagiu si recunostinta memoriei celor doi conationali care si-au pierdut viata pe K2.

<>  PRIMUL ROMAN care A REUSIT SA AJUNGA PE VARFUL VARFUL GASHERBRUM I / HIDDEN PEAK este ALPINISTUL ALEXANDRU GAVAN, reusita realizata in anul 2007

– VA URMA –

Anunțuri

About CODmunte - "Japan"

Pasionat de natură, munte şi fotografie. Incerc sa ma fac util si cu placut, prin ceea ce am vazut sau auzit.

Posted on 13/08/2012, in HIMALAYA si KARAKORUM - ACOLO UNDE SE SFARSESC CEILANTI MUNTI DE PE TERRA and tagged , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: