Articol-Jurnal. O imagine corecta despre turismul montan din Valea Jiului, zona turistica PASUL VALCAN in 2011


     La inceputul acestui jurnal, tin sa va aduc la cunostinta de urmatoarele…

Am o problema si o nemultumire?!? Unele persoane care vor citi acest jurnal-articol, o sa afirme: “Asta este COMPLEXAT de anumite situatii”…

     Si au DREPTATE!!!!

Sa incep cu cateva indici. Municipiul Bucuresti este CAPITALA, iar pentru unele persoane acest aspect este TOTUL. Ce este in afara acestui municipiu, nu mai conteaza si este nesimificativ. Este provincia, sau sunt “aia de afara, de acolo”. Ok, pot sa accept aceasta situatie. Dar mai am observat sau sesizat alta situatie. Televiunile prezinta stiri si imagini despre zonele montane din Bucegi, statiunile de pe Valea Prahovei si… pai si cam atat?!? In restul tarii se pare ca nu prea exista zone montane, iar ceeace se prezinta este putin si de multe ori, ERONAT. De parca in Romania, exista doar muntii Bucegi si statiunile de pe valea Prahovei.

Acum ceva timp, sa inaugurat in zona Vaii Jiului o telegondola care este destinata turistilor ce vor sa urce in zona turistica din PASUL VALCAN situata la 1419m altitudine, vizavi de versantul pe care se afla cu mult mai binecunoscuta zona turistica STRAJA. Unele persoane sau gasit sa o numeasca “Gondola ‘lu Udrea” (daca gondola se construia din banii doamnei Udrea, ar fi justificat numele, dar asa…). Va este cunoscuta situatia??? Ce tam-tam sa facut pe aceasta inagurare si pe faptul ca la eveniment a fost prezent ministrul de la acea vreme din turism, doamna Elena Udrea. Si mai mare “amuzamentul”, mai ales a unei televiziuni, cand gondola nu a functionat din cauza unei situati (care a fost justificata, insa acest aspect nu sa precizat in reportaj). Gondola ca gondola, dar in cadrul acelui reportaj de la inaugurare, sa precizat ca, ajungand cu gondola la locul unde este statia de debarcare, vei descoperi… PUSTIU?!? Mai mult decat atat. In zona turistica din Pasul Valcan: nu exista posibilitate sa te cazezi, sa servesti o mancare calda si ceva lichide, nu exista posibilitate de agrement… Ce mai mult m-a “amuzat” un reportaj difuzat pentru a doua oara, de catre aceiasi televiziune din Romania, care a prezentat parerea reporterului/reporterilor si a unor locuitori din aceasta parte de tara, despre turismul montan din partea de vest a tarii. Vizionand acest reportaj, SE POATE ajunge la cateva concluzii cel putin “bizare”: in partea de vest a tarii NU PREA EXISTA sau NU PREA SE POATE FACE TURISM MONTAN, sau chiar mai rau, turistul va ajunge IN PUSTIU (acest reportaj, include si imaginile de la inaugurare “gondolei lu’ Udrea”). M-am referit la aspectul de “concluzie bizara”, deoarece unele comentarii nu tocmai placute si referitoare la turismului din aceasta parte de tara, au fost facute de catre unele persoane DIN ACELE ZONE. Dupa ce sa sfarsit acest reportaj, m-am uitat pe pozele si imaginile filmate de catre mine din anuimte zone situate in muntii Parang, Sureanu, Retezat, Muntele Mic – Tarcu, Semenic, Valcan… si am ramas uimit!!! In acele poze si imagini filmate de catre mine, am “zarit si descoperit”… cabane, pensiuni sau moteluri, partii de schi sau sanie, trasee turistice marcate, lume multa… Mi-am verificat calculatorul, pentru a vedea daca nu mi-a intrat vre-un haker, care sa-mi fi “aranjat” pozele sau imaginile filmate. Totul era Ok cu aceste poze si imagini filmate. Totusi, reportajul despre aceste zone turistice de la munte si la care se face referire in acest reportaj (dar dupa parerea mea, din intreaga Romanie si inclusiv valea Parahovei), are si un dram de adevar. DIFERENTA dintre turismul montan din Romania si cel din Austria, Elvetia, Franta si chiar din Bulgaria. Din pacate, mai avem de invatat si de pus la punct despre ce inseamna cu adevarat A FACE TURISM MONTAN SI A OFERI SERVICI DE CALITATE turistului/turistilor care vin la munte. Acesta este singurul adevar din acest reportaj. Cat despre a ne compara cu alte tarii pe tema turismului montan, este si poate fi o lunga discutie…

 

Dar sa revin la acest jurnal-articol.

Cei cu care merg in natura si la munte, mai ales persoanele din Grupul Turistic “HOP SI NOI” Munte&Natura, au  tot auzit de la mine: “Ce frumos este la Pasul Valcan”. Sorin Bogdan “Ursu” a avut ocazia in februarie 2011, sa vada zona turistica de la Pasul Valcan pentru cateva ore. Despre cum a fost la Pasul Valcan in acea perioada, am scris un jurnal, iar ceea ce am relatat eu in acest jurnal si pozele pe care le-au vazut cei cu care merg eu la munte, a starnit interesul acestora in a face o mica iesire la Pasul Valcan. Perioda aleasa a fost in 13-15.08.2011, iar pentru aceasta evadare din cotidian si-au aratat interesul si dorinta de a participa “activ” mai multe persoane, dar… Pana la urma am ramas doar 5 persoane: Ramona cu Dani Marian, Cazachievici Gheorgehe “Ghita”, Sorin Bogdan ”Ursu” si eu.

In dimineata zilei, 13.08.2011, sunt preluat cu masina de catre “Ursu” de la al meu “barlog”, pentru a face deplasarea pana in Valea Jiului, la telegondola din municipiul Vulcan. Pana la localitatea Ohaba de sub Piatra, vom fi insotiti si de sotia mea Mihaela Maria si fetita noastra, Edeline Cristiana. Aproape de iesirea din municipiul Arad, il imbarcam in mijocul de transport si pe “Ghita”, Ramona si Dani alegand sa faca deplasarea pana in municipiul Petrosani cu trenul, de unde urmeaza sa-i preluam cu masina lu’ “Ursu”. Deplasarea cu masina a decurs cat se poate de normal, doar ca ajungand aproape de orasul Hateg si mai ales cand am coborat spre acesta (venind pe soseaua dinspre localitatea Simeria) si  beneficiind de o vreme foarte frumoasa, cu cer senin si vizibilitate la mare distanta, am putut sa vedem in departare muntii Retezat. Si de aici sa ivit o dilema: sa mergem in muntii Retezat sau in muntii Valcan??? Ca sa fim pusi si in mai mare incurcatura, ma refer la mine, “Ursu” si “Caza”, din localitate Ohaba de Sub Piatra, a mea sotie si fetita noastra, sunt preluate de catre socrul meu, Preda Marin si duse in tabara de copii organizata de al meu cumnat, Preda Ilie, la cabana “Lolaia” din muntii Retezat, de langa Carnic. Asta este, in muntii Retezat pe alta data… si ne continuam drumul spre Petrosani. Aproape de Petrosani, am vazut semnul indicator catre intrarea la Pestera Bolii si ne-am propus ca la intoarcere catre Arad sa o vizitam. Ajungand intr-un final in municipiul Petrosani, suntem asteptati de catre Ramona si Dani, dar… aruncand cu totii o privire spre muntii Parang, alta decizie grea: spre ei sau sa urmam planul conceput din Arad??? In afara de “Ghita”, muntii Parang au fost stabatuti de catre mine, Ramona si Dani sau “Ursu”, iar Pasul Valcan fiind ceva NOU, masina ne poarta pana la locul de imbarcare pentru gondola din municipiul Vulcan si care ne va duce pana la zona turistica si a cabanelor de la Pasul Valcan. Cu totii santem surprinsi de pretul FOARTE MIC al biletului dus-intors privind transportul cu gondola: 10 lei, avand valabilitate 7 zile??? In sfarsit, pornim spre… NIMIC (dupa cum a reiesit din mai sus amintitul reportaj). Oare??? Eu, “Ursu” si “Ghita” urcam intr-o prima cabina, urmati fiind de catre Ramona si Dani in urmatoarea cabina. Privelistea oferita din cabina gondolei este superba, putand sa vedem muntii Retezat, Sureanu si o parte din muntii Parang, sau orasele din Valea Jiului. Dupa ce am coborat din cabina gondolei, surpriza… PUSTIU, NIMIC. Dar oare de ce porneste un drum in sus, unde sau spre ce duce acesta??? Ne luam rucsaci si plecam pe acest drum, iar dupa ce urcam putin si mergem catre drepta pe o usoara coborare, ajungem sa zarim nu foarte departe niste… CABANE (aceastea se pot vedea si din gondola, pentru cine are OCHII SA VADA sau OBSERVE). Toata acesta distanta de parcurs de la coborarea din gondola si pana la prima cabana este de aprox. 500-700m si se poate face in 15-20min. Ajungand la prima cabana iesita in cale, sunt strigat de catre cineva…?!?

Voit, nu am mentionat pana in acest moment la cine urma sa ne cazam, de aceea in urmaroarele randuri o sa fac din nou o mica abatere de la jurnalul/articolul acestei iesiri.

Acum ceva timp, am facut parte dintr-un club montan din municipiul Arad, Asociatia Turistilor Montani Aradeni sau A.T.M. Arad, care avea mai multe sectii: turism, alpinism, speologie si cicloturism. Eu faceam parte din sectia turism, avandu-l ca presedinte de sectie pe Besenyi Sigismund “Jiga”, care atat pe mine si pe alte persoane, ne-a indrumat pasi pe munte si ulterior ne-a trimis la anumite competiti cu specific montan la care am obtinut diferite premii. Clubul a avut si o cabana in muntii Zarand, cabana SASA, dar din cauza unor anumite situatii, aceasta nu mai apartine clubului. “Jiga” a avut “grija”, ca o parte dintre noi, sa lucram voluntar la diverse cabane de prin muntii. Una dintre aceaste cabane este “cabana lu’ Nadia”, o prietena de’a lui, care ia devenit ulterior sotie (nu pentru cabana a luat-o de sotie). Si astfel, “Jiga” Aradeanul a devenit “Jiga” din Valea Jiului, deoarece doamna Nadia este din Petrosani. Vorbisem in prealabil cu “Jiga” ca vom urca la Pasul Valcan si ca o sa avem nevoie de cazare in zona, plus de un bun cunoscator si posibil ghid in zona pasului Valcan, eu fiind dator fata de “Jiga”, cu o iesire impreuna pe munte sau la cabana lu’ Nadia…

Am revenit la subiectul acestei iesiri la munte. Dupa ce am facut prezentarile intre “Jiga” si cei de prin Arad, suntem invitati pe terasa cabanei la un paharel de tuica si o mica gustare, plus cateva povesti despre munte. Am mai fi stat pe la cabana si la discutii cu “Nadia” si “Jiga, dar trebuie sa ne asezam la al nostru loc de cazare, fiind condusi la cabana ‘lu Gupi (nepot cu Nadia). Si ce sa vezi pe langa cabana lu’ Nadia&Jiga si cabana lu’ Gupi… ditamai cabana mare, cabana Pasul Valcan si alte cabana mai mici. CE PUSTIETATE!?!? Lasand rucsacii in cabana ‘lu Gupi si luand doar strictul necesar, gasca din Arad este condusa de “Jiga” prin preajma zonei turistice a pasului Valcan. Urcand prin partea din spate a cabanelor, ajungem in zona “Paradis”, de unde putem sa admiram cat de cat varful Straja si in departare o parte din muntii Retezat. In apropiere si prin aceiasi zona, ne este dat sa vedem un posibil copac pietrificat. Dupa ce ne-am bucurat privind si ascultand muntele si natura, ne continuam mica plimbare prin zona si ajungem la locul… unei mici catastrofe naturale. De sarbatoarea Sf. Ilie a fost furtuna mare in zona, cu ploaie torentiala, tunete si fulgere, vant foarte puternic, iar la un moment dat, un curent de aer a culcat la pamant foarte multi copaci, unii fiind smulsi din radacina. Locul arata desprins din filmele cu apocalipse. In februarie 2011, eu si “Ursu” am fost exact in aceasta zona, iar acum deabea gasim un posibli loc pe unde sa putem trece, atat de multi copaci sunt cazuti la pamant. Copaci care au supravietuit acelui curent vijelios si mai sunt inca in “picioare”, nu mai au crengi, iar ca totul sa fie si mai de speriat sau socant (urasc acest cuvant, folosit de catre media pentru a impresiona pe cineva, chiar daca nu este cazul), singura cabana din zona este… NEATINSA. Chiar am avut ocazia sa stau de vorba cu proprietarul cabanei, povestindu-mi ce zi si noapte de cosmar au trait, fiind in acel moment in cabana. Ne continuam “explorarea” zonei si suntem condusi de catre “Jiga” pe o poteca prin padure, ajungand in traseul care duce catre adevaratul Pas Valcan si catre varful Straja. Dupa un scurt popas si o “mica” descriere din partea lui “Jiga” a traseului catre varful Straja (pe care o sa-l parcurgem in ziua urmatoare), coboram spre zona cabanelor. Vremea este superba, cu o vizibilitate catre valea Jiului si muntii din apropiere… Ne despartim pentru scurt moment de “Jiga” si Nadia, pentru a ne instala corespunzator in cabana lu’ Gupi. Inainte de a ajunge la cabana ‘lu Gupi, eu si cu “Ursu” ne indreptam catre cabana “Pasul Valcan” pentru a ne astampara setea cu o bere Hategana, un ceai si un coniac. Din pacate nu aveau… ROM (ma refer la bautura). In apropiere cabanei “Pasul Vilcan” gasim un vechi tun de artilerie, care a apartinut unitati de vanatori de munte din municipiul Vulcan, stand in TACERE… La “bufetul” cabanei suntem serviti de catre cabanier cu cele de “sete” si stam de vorba cu dansul, afland de la acesta, ca in zona urmeaza a se face investiti in turism prin continuarea gondolei pana cel putin in zona turistica Staja si construirea “Castelului din Carpati” care apare in carte scrisa de Jules Verne. Desi este vara si vreme superba, la cabana Pasul Vilcan, nu este pic de turist…?!? Dupa ce ne-am astamparat setea si apoi ne-am instalarea in cabana lu’ Gupi, ne intoarcem cu totii la Nadia si “Jiga” pentru cina. Aceasta prima zi de la pasul Valcan sa incheiat cu povesti si amintiri din drumetiile avute de fiecare dintre noi pe munte si in natura, atat in Romania cat si din strainatate. Desi fiecare dintre noi avea ce povesti, “Jiga” a captat toata atentia prin multitudinea intamplarilor pe care le-a avut, dar si prin sfaturile sale despre ce inseamna a merge la munte si in natura, si cel mai important… in ce locuri si ce am avea de vazut pe viitor. Desi era tarziu, eram obositi si am mai fi stat la povesti, dar a doua zi trebuia sa fim odihniti pentru traseul pe care urma sa il facem, asa ca… la somn.

Dimineata zilei de sambata, 14.08.2011, ne intampina cu o vreme care se anunta foarte frumoasa. Pe langa un rasarit de soare dinspre muntii Parang, admiram si o mare de norii care acopera orasele din valea Jiului. Micul dejun este luat pe fuga, rucsaci de tura mica sunt facuti, chef de drumetie este mult, asa ca… LA DRUM.

Traseul pe care il vom urma este: din zona turistica Pasul Valcan, lunadu-ne dupa marcajul cu triunghi rosu, o sa urcam pe drum forestier trecand de saua Dambu Casilor sau zona “La Table” (locul in care vom reveni putin mai tarziu), pana vom ajunge intr-o sa. Din acest loc o vom lua catre dreapta, pe o usoara coborare si pe curba de nivel (ocolind astfel varful Crai de 1545m), ajungand intr-o mica vale a unui paraias, care va deveni mai jos paraul Baleia. Din aceasta vale o sa ucam catre Saua lui Loghin, unde o sa intalnim doua marcaje si care vor continua impreuna: marcaj banda rosie, corespunzator traseului de creasta principala, si marcaj triunghi albastru, corespunzator traseului care vine dinspre defileul Jiului si duce catre varful Straja. Din Saua lui Loghin o vom lua la dreapta cu o usoara urcare spre varful Loghin de 1560m, (avand drept reper in fata varful Straja iar in spate saua si adevaratul Pas Vilcan), in apropiere ajungand in saua Diului, de unde continuandu-ne mai departe traseul prin stanga si ocolind pe curba de nivel varful Cartian de 1538m, vom ajunge in Curmatura Izvorului. Din Curmatura Izvorului, timp de aprox. 1½ ora o sa dam “asaltul final” catre varful Straja de 1868m, varf pe care o sa poposim jumatate de ora, iar dupa acest mic ragaz, urmeaza sa ne intoarcem catre zona turistica Pasul Vilcan. O se revenim putin pe acelasi traseu pe care am venit, coborand catre stanga pe un traseu mai putin umblat, care duce pe langa stancile din zona Caminetele Strajii, ajungand intr-o zona de jnepanis si brazii,unde o sa dam de traseul care vine din stanga dinspre zona turistica Straja, pe sub varful Straja, traseu cu marcaj punct galben (din Curmatura Izvorului exista un traseu nemarcat care ajunge in vale Izvorului, unde se intalneste cu acelasi traseu care vine din zona Straja). Acest traseu ne va duce catre dreapta spre zona turistica Pasul Valcan. Ne vom continua traseul, coborand dupa putin timp in valea Izvorului, de unde luand-o la stanga, o sa urcam pana in Saua din Cot aflata pe o culme, de unde o vom lua la dreapta, coborand catre zona la “Stana din Cot” si mai departe pana in valea unde se intalnesc paraul Izvoru cu paraul Baleia. Din aceasta vale urmaza ultima urcare, iesind in Saua Dambu Casilor sau “La Table”, dupa care o sa terminam drumetia coborand la dreapta catre zona turistica a cabanelor de la Pasul Valcan. Tot acest traseu urmeaza a fi parcurs in aprox. 5-6 ore. Din pacate “Ursu” va ramane la cabana, doar eu, Ramona, Dani si “Ghita” o sa facem traseul, fiind condusi pana dincolo de saua Dimbu Casilor – “La Table” de catre “Jiga”.

La ora 09:45 am plecam in traseu, prima parte fiind pe un drum forestier care trece printr-o padure si astfel nu prea am putut vedea prea multe prin zona, doar din cand in cand ne-am mai oprit pe la cate o tufa de afine sau coacaze, nu pentru a le face poze sau in a le admira… Chiar la iesirea din padure ajungem in saua Dimbu Casilor, de unde vizibilitatea catre anumite repere devine mai buna, unul dintre acestea fiind varful Straja. Continuandu-ne traseul propus, am deviat putin de la traseu si am ajuns intr-o zona de stancaraie (traseul propiru-zis le ocoleste prin stanga), de unde putem sa vedem tot traseul pe care urmeaza sa-l parcurgem, iar peisajul de jur-imprejur este fascinant, putand sa vedem muntii Sureanu si o parte din muntii Retezat, orasele din Valea Jiului si zona de hotar dintre Transilvania si Oltenia, adevaratul pas Valcan. Placut este sa vedem ca pe acest munte este multa padure. Dupa acest scurt popas, am plecat mai departe pe traseu, pana in saua de unde traseul nostru o va la dreapta, ocolind astfel varful Crai. De aici, cu parere de rau, ne-am despartit de “Jiga” care urmeaza a cobora inapoi la cabana sa. Cu ultimele sfaturi de la “Jiga” si… mai departe, urmand poteca turistica care trece printr-o padure de brazii si cu mici ferestre catre o frumoasa vale, de unde razbate pana la noi zgomotele facute de o apa curgatoare. Coborarea se termina la un paraias, din care ne vom facem provizile cu apa, deoarece pana in apropiere de locul “Stana din Cot” nu o sa mai gasim surse de apa. Am baut apa de nu ne-am mai saturat (multi spun sau isi dau cu parerea ca apa nu are gust, dar poate nu au incercat o apa de la munte) si dupa ce ne-am facu provizii cu apa pentru restul traseului si am admirat micile cascade de pe acest mic paraias, ne continuam drumetia cu un mic urcus, iesind din racoarea padurii. Pana in Saua lui Loghin trecem printr-o zona de pasune, in apropiere zarind o turma de oi, cu un strasnic pazitor, acesta fiind un ditamai ciobanescul mioritic, dar care nu si-a arata interesul fata de noi (sa ne atace, cum se mai intampla uneori). In Saua lui Loghin ne oprim pentru putin timp sa admiram zona. Dupa cum spuneam in descrierea traseului, o luam catre dreapta, urmand si urcand pe creasta principala catre varful Straja. Vremea continua sa fie foarte frumoasa, de o parte si de alta a crestei avem parte de o vizibilitate extraordinara asupra intregi zona. Si observam o situatie care ne revolta… Pe parte stanga a directiei de urcare, in padurea din zona, exista portiuni mari in care padurea a fost culcata la pamant si se disting foarte clar multe drumuri deschise prin padure. Si ne aducem aminte de vorba romaneasca “CORDRU FRATE CU ROMANU”. Oare??? Dupa ce am trecut de varful Loghin (care numai varf nu pare, deoarece varful aproape se uneste cu saua Diului), intram pe curba de nivel de sub varful Cartian. Pe aceasta curba de nivel admiram in stanga valea Cartianu si micile colturi de stanca care formeza mici chei. Ajungand in Curmatura Izvorului, facem un popas mai indelungat, deoarece ne asteapta o urcare ceva mai sustinuta catre varful Straja. Cu “bateriile” fizice reancarcate (pana aici si in continuare traseul nu este greu) plecam inspre ACOLO SUS. Pe panta catre varful Straja am trecut printr-o zona de jneapan pitic, tufe de afine si coacaze, ajungand sa trecem peste o zona de grohotis si stancaraie ce aminteste de muntii mai inalti. Ajungem pe un fel de varf secundar si ne oprim pentru a ne regrupa. Ultimii metri ai urcari… Ramona, Dani si “Ghita” fiind cei care au luat-o putin inaintea mea, pentru a fi primii pe varf, doarece eu mai fusesem de cateva ori pe aici, SUS. La ora 12.55, suntem cu totii pe VF. STARJA la 1868m. Avem parte de o panorama extraordinara catre muntii Parang, Sureanu, Retezat, Godeanu, Muntele Mic–Tarcu, valea Jiului si catre Targu Jiu. Acesta este unul dintre particularitatile din spectacolul oferit turistului de varful Straja. Toata aceasta atmosfera de pe varf este picmentata de un vanticel care adie usor si de formatiuni spectaculoase de nori, care troneaza pe munti. Conform unei traditi mai neobisnuite pentru cei care merg la munte, mi-am pregatit la primus… fasole la conserva, Ramona, Dani si “Caza” dedicandu-se la mancarea lor din rucsaci. Dupa ce am facut cateva poze in toate cele patru zari, alaturi si de borna de pe vf. Straja, la ora 13:40 ne indreptam pasi catre zona turistica pasul Valcan, mai ales ca dinspre muntii Parang se auzeau tunete. Pe aceasta zona de coborare catre vale Izvorului o vom lua pe un traseu nemarcat, urmand a trece printr-o zona de jneapan, tufe de afine si coacaze. In partea stanga a directiei noastre de coborare, remarcam abruptul stancos din zona Caminetele Strajii care pune mari probleme celor care vin la munte, mai ales in perioada de iarna, prin aceasta zona declansandu-se avalanse. Coborarea de pe varful Straja, este deosebit de placuta, mai ales ca pe aceasta portiune avem sansa sa intalnim multe… AFINE (si pe urcare au fost, dar mai putine). Poate aceasta este marea “problema” in acest munte. Un traseu de 5-6 ore se prelungeste cu inca cel putin 1 ora, deoarece te retine din parcurgerea traseului, infulecatul de afine si coacaza. Fiind un traseu nemarcat si neumblat, ratam intrarea in traseul care vine din stanga si dinspre zona turistica Straja. Un lucru este sigur. Trebuie sa ajungem in valea aflata in dreapta noastra si dupa cateva ocolisuri, plus o colectie de cateva zgarieturi primite de la jneapanul si tufele de mure din zona, ajungem in vale Izvorului. Aici gasim  marcajul si poteca care vine dinspre zona Straja si marcajul impreuna cu poteca care vine dinspre Curmatura Izvorului, toate ducand mai departe catre zona “Stana din Cot”. Dupa ce ne-am indestulat cu apa proaspata si am luat o binemeritata pauza, continuam traseul pe o poteca ce trece printr-o zona cu brazi, la capatul caruia iesim intr-un superb punct de belvedere si liniste, acest loc fiind Saua din Cot. De aici, panorama este superba, cu priveliste catre varful Straja si Camitelele Strajii, valea Baleia si vale Jiului, iar in departate o parte din muntii Retezat, tot de aici putand sa vedem din alt unghi locul “Paradis” si locul unde inchidem “cercul” din traseul nostru, saua Dambu Casilor – “La Table”, iar in spatele nostru, domolul varf Cartianu (m-am referit “in spate”, stand “cu fata” catre valea Baleia). De aici, mai putem vedea ce dezastru a facut furtuna in locul “Paradis” si suntem dea dreptul “socati” de cum a scapat neatinsa cabana. Coborand in zona “Stana din Cot”, numai stana nu gasim… sunt doar ruinele unei stani. Insa, dam de tufe de… ZMEURA, si astfel ne punem pe mancat, DIN NOU. Cu greu ne-am desprins si din acest loc, coborand in valea unde se intalnesc paraul Izvoru cu paraul Baleia. Din aceasta vale, am inceput sa urcam prin padure, admirand in partea dreapta o frumoasa cascada, iesind intr-un final si destul de obositi de efort, in saua Dambu Casilor – “La Table”. Chiar daca vremea sa schimbat simtitor si dinspre varful Straja veneau nori de ploaie, am zabovit in acest loc aprox. 15 minute, dupa care ne-am continuat traseul coborand catre zona turistica pasul Valcan. Am ajuns pe la cabane la aprox. ora 17:00, oprindu-ne pe la “Jiga” pentru ai spune impresiile, dar suntem invitati din nou la cina, pentru a “dezbate la cald” impresiile la un pahar cu vin si carne facuta la gratar. Dupa ce ne-am facut toaleta corporala si schimbat de haine, am revenit la cabana lu’ Nadia si “Jiga”, unde am petrecut pana noaptea tarziu, bucurandu-ne de o atmosfera superba. Aceasta atmosfera frumoasa sa datorat celor care eram prezenti, dar mai ales a povestitorului “Jiga”.

NEATA LUME, NEATA MUNTE… Este duminica, 15.08.20111, zi mare in multe religii si trebuie sa coboram catre “civilizatia” din orasele Romaniei. De aceea, eu m-am trezit la rasaritul soarelui peste valea Jiului, cu muntele intr-o deplina liniste si frumusete… Dupa um mic dejun luat fara de prea mare chef, ne facem cu greu rucsaci, pentru a pleca din acest minunat loc. Fiecare dintre noi incerca sa mai castige cateva momente de stat in plus pe la cabana, dar intr-un final trebuie sa ne luam ramas bun de la cabana lu’ “Gupi”. Inainte de a ajunge la telegondola, ne oprim pe la Nadia si “Jiga”. Daca despartirea de cabana unde ne-am cazat a fost usoara, a ne lua ramas bun de la acesti DOI MINUNATI OAMENI, este ceva mai grea, mai ales pentru mine, cel care pot sa spun ca am crescut sub ochii lor. Dar aste este, toate situatiile frumoase au si un final mai trist… Cu promisiune reveniri prin aceasta zona si la cabana lu’ Nadia si “Jiga”, eu, Ramona, Dani, “Ursu” si “Ghita”, ne indreptam pasii spre gongola. La ora 10:45 lasam in urma zona turistica din pasul si muntii Valcan, indreptandu-ne catre casele noastre. Facem o scurta oprire in centrul municipiului Petrosani, pentru ai lasa la gara pe Ramona si Dani, care se vor intoarce acasa cu trenul, deoarece in masina nu mai este loc, trebuind ca din Ohaba de sub Piatra sa-mi recuperez sotia, Mihaela si pe a noastra fetita, Edeline. Dar inainte de a ajunge la Ohaba de sub Piatra, eu, “Ursu” si “Ghita” am facut o mica oprire la pestera Bolii, deoarece se afla pe directia noastra de mers si ne propusesem sa o vizitam inca de vineri. Chiar daca pestera se afla aproape municipiul Petrosani si de soseaua nationala care duce spre/de la Simeria, multe persoane nu sunt interesate a vedea aceasta pestera, desi accesul spre intrarea in pestera se face usor iar interiorul este amenajat. Prin interiorul pesteri trece raul Strei, acesta iesind la celalant capat al pesteri pe sub calea ferata Petrosani-Simeria si continuand mai departe prin Cheile Banita, dupa care urmeaza paralel calea ferata catre Simeria. Peste raul aflat in pestera se poate trece pe cateva podete din lemn, iar in functie de numarul de turisti (daca sunt grupuri organizate si anuntate), pestera poate fi iluminata pe o buna portiune din lungimea ei. Un fapt inedit legat de pestera Bolii si mai putin stiut de catre turisti. Acum ceva timp, in interiorul pesteri se tineau concerte simfonice si chiar slujbe religioase. Ne intalnim prin la intrarea in pestera cu alti turisti, insa cum pestera nu este luminata in acest moment, acestia nu inainteaza pe interiorul ei. Este intuneric bezna. Si ce daca… noi trei am venit pregatiti, cu lanterne frontale si felinare, asa ca plecam in “exploatare”. Pestera are cateva sali mai mari, una dintre ele fiind amenajata cu un altar, “Sala Altarului”, unde se tin/tineau slujbele religioase si concertele. Poate, multi dintre cei care viziteaza pestera Bolii, se asteapta sa vada stalactite si stalacmite, dar… nu vor avea parte de asa ceva. In schimb, pestera are frumusetea ei, ceva… APARTE, ramanad sa descopere fiecare turist, acel CEVA. Ajutati de lumina lanternelor, am ajuns pana aproape de iesirea din pestera, fiind nevoiti a ne intoarce, deoarece ar fi trebuit sa traversam prin apa raului Strei. Asta este, exista si alta data. Ne-am intors prin pestera catre iesire si de aici am plecat cu masina mai departe, pana la… Cabana Pestera Bolii, aceasta cabana fiind langa soseaua nationala si in apropierea pesteri cu acelasi nume. Ne-am oprim si in acest loc, deoarece de langa cabana pornesc Cheile Banitei, care desi nu sunt foarte lungi, in unele locuri sunt spectaculoase, parand un tunel. Perioada din an care ofera un spectacol deosebit pe aceste chei, este in iarna, cand interiorul cheilor este acoperit cu gheata. Din pacate nu am putut inainta prea mult pe Cheile Banitei, desi am incercat din ambele parti. Inapoi la masina, imbarcare si la drum, pana la Ohaba de sub Piatra, de unde le-am luat pe Mihaela si Edeline. Grupul care a plecat din Arad fiind reunit, pleaca si lasa in spate muntii, indreptandu-se catre Arad.

Aventura noastra pe anul 2011 din muntii Valcan sa incheiat dupa ce ajunem cu bine fiecare la “barlogul” sau, dar… O SA REVENIM in acele locuri din ZONA TURISTICA PASUL VALCAN.

     De ce??? La cateva zile dupa aceasta iesire in zona turistica Pasul Valcan, CEI CARE AM FOST PE ACOLO, ne-am intalnit cu ocazia unei mici iesiri de o zi in muntii Zarand, si am dorit sa le aflu parerea despre zona in care am fost. Dupa cum spuneam, este aceiasi zona unde dupa parere unora NU PREA EXISTA sau NU PREA SE POATE FACE TURISM MONTAN (in parte de VEST, SUD-VEST a tarii), sau chiar mai rau, locul unde turistul va ajunge in… PUSTIU.

Raspunsul lor a fost… va las pe voi sa va dati cu parere, vizitand acele locuri, ACOLO SUS, in zona turistica PASUL VALCAN.

Anunțuri

About CODmunte - "Japan"

Pasionat de natură, munte şi fotografie. Incerc sa ma fac util si cu placut, prin ceea ce am vazut sau auzit.

Posted on 28/11/2012, in Valcan, tinutul momarlanilor. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Mihai Olenici

    dragule, problema ta [vizibila chiar si de pe statia orbitala!] e relatia conflictuala cu gramatica limbii romane. pana la rezolvarea situatiei, te rog, ai atata bun simt si nu mai publica ce scrii…

    • Ovidiu "Japan"

      MULTUMESC pentru critici, pe care dupa cum bine observi, le-am si APROBAT. Sincer, eu personal, ma si mir de cum am trecut pana in clasa a VI – a si mai departe. Nu esti singura persoana care imi atrage atentia ca am probleme cu gramatica: doi de i in loc de unul sau unde ar trebui sa fie doi de i… ???, nu stiu sa despart anumite cuvinte, etc. Inainte dadeam „la corectat” aceste articole sau junale, unei anumite persoane. Inca o data, MULTUMESC pentru postare (fara ranchiuna), ITI DORESC SARBATORI FERICITE SI SA AI PARTE DE TOT CE ITI DORESTI, MAI ALES SANATATE.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: