JURNAL. CALCARELE de la BOIU de SUS intr-o „LUME PIERDUTA” din MUNTII METALIFERI in decembrie 2011


    Marea majoritate a celor care le plac drumetiile montane, doresc sa urce pentru prima oara in muntii mai inalti ai Romaniei. Din pacate, unii dintre cei care pasesc pentru prima oara pe munte, ignora in a avea cateva cunostinte in ce priveste cum se merge la munte sau chiar si prin NATURA. Unele dintre aceste persoane este posibil sa nu “faca fata” nici macar unor muntii mai putin inalti.

    Primele mele iesiri in natura sau la munte separat de familia mea, au fost cu ocazia excursiilor scolare si cele alaturi de vecinii de bloc. Excursiile le-am facut in zona muntilor ZARAND sau in apropierea judetului ARAD. Primul munte cu adevarat mare a fost MUNTELE MIC – TARCU, dupa care am tot continuat la “marea inaltime” a muntilor din ROMANIA, avand ocazia sa merg in strainatate pe munte… tot la “mare inaltime”.

    Din pacate si cu un mare regret, am uitat si ignorat muntii mai putin inalti de prin Romania. Si astfel, de ceva timp am inceput o noua aventura in natura si la munte, pe poteci mai putin umblate, prin muntii “IGNORATI”.

    La mijloc de decembrie 2011, sunt invitat de catre PAUL IONESCU, la o mica si scurta iesire de o zi in muntii METALIFERI, in zona localitati GURASADA, la calcarele de la BOIU DE SUS. Am incercat prin intermediul internetului sa dau de o harta cu zona pe care doream sa o descopar din muntii Metaliferi, dar… NIMIC. Exista ceva harta cu muntii Metaliferi, dar foarte veche si incompleta. Asta este, voi merge in NECUNOSCUT!?!    

    Dupa intamplarea cu netrezitul la timp din urma cu doua saptamani (relatata in jurnalul referitor la iesirea din muntii SUREANU https://codmunte.wordpress.com/2012/03/30/o-mana-intinsa-si-un-hotel-de-multe-stele/) sunt printre primii care ajung in gara ARAD. Incet-incet ne adunam: eu, Oprea “Moni” Monica, Laura “Aura” Cormos, Marian “Dani” Daniel, Cazachievici “Ghita” Gheorghe, noi urmand sa facem deplasarea pana la gara Gurasada cu trenul de la ora 06:15, de unde o sa fim preluati de catre doua masini si transportati pana la Boiu de Sus, deoarece la aceasta iesire vor participa si cativa prieteni din TIMISOARA, ei facand deplasarea pentru aceasta iesire de la munte cu masinile. Alaturi de timisoreni va face deplasarea cu masina si PAUL IONESCU, el fiind „legatura” dintre cele doua grupuri. Dupa aprox. 02:30 h de calatorit cu trenul, “debarcam” in gara Gurasada, unde ne intalnim cu Paul si cei din Timisoara. Deoarece suntem multii, masinile vor face doua drumuri pana la Boiu de Sus, primi care vor ajunge acolo fiind timisorenii, iar noi cei din Arad ne vom deplasa catre centrul localitatii Gurasada, unde o sa asteptam masinile sa ne duca si pe noi la Boiu de Sus. Planul fiind stabilit, cei care am ajuns prin zona cu trenul, ne deplasam catre centrul localitati Gurasada, oprindu-ne pentru scurt timp la vechea biserica – monument istoric de langa soseaua DN7-E68, pentru o mica rugaciune. Ajunsi in centrul localitati Gurasada ne punem pe asteptat… Dar asteptarea este cam lunga si ne gandim ca nu suntem in localitatea care trebuie. Cu “mult tupeu” am intrebat un localnic: “CE SAT ESTE AICI?”. Uimit si suparat (jignit) de intrebarea mea, am primit urmatorul raspuns: “Aici este Gurasada. Si NU ESTE SAT, ESTE COMUNA!!!”. Deoarece am sesizat ca facusem o greseala si nu prea sunase prietenos raspunsul, mi-am cerut scuze ca nu stiam ce este GURASADA, sat sau comuna. Si astfel am invata ceva… Cand va ma fi sa intreb unde ma aflu, voi intreba asa: Ce LOCALITATE este aici??? Fiindu-ne cam frig, ne-am decis sa bem un ceai sau o cafea fierbinte, dar bodega din centrul COMUNEI este inchisa. Cand ne credeam parasiti de cei din Timisoara, apar si masinile. Dupa ce ne-am inghesuit in cele doua masini, pornim catre Boiu de Sus. Daca prima parte a drumului catre Boiu de Sus are ceva sosea, ulterior este numai “drum” forestier. Dar ce “drum” forestier!?! In unele locuri masina se afunda in adevarate capcane de noroi si mocirla, cratere sau santuri, aceste fiind facute mai ales de catre masinile cu lemne. Apropo de lemne. CE SE MAI TAIE SI PE AICI PADUREA!!! Intre timp ce ne deplasam cu masina, am sesizat cateva persoane care incercau sa se ascunda priviri si sa ascunda ARMELE DE VANATOARE?!? Asta este… Ajungem intr-un final la Boiu de Sus, unde cei din Timisoara au avut parte de POMANA PORCULUI: soric, carne proaspata si tuica de Boiu.    

    Dupa ce Paul Ionescu ne-a explicat ce urmeaza sa facem si sa vedem prin zona, pornim in NECUNOSCUT. M-am referit la necunoscut, deoarece nu avem parte de o vreme prea buna, fiind foarte multa umezeala in aer si ceata peste intreaga zona a calcarelor.

    Urcam pe o cararuie care trece prin spatele unor gospodari locale, pana ajungem in vechiul cimitir al satului si la o biserica in care se pare ca se mai oficiaza slujbe. Din pacate, biserica este inchisa dar ne multumim cu peisajul care ne este oferit ochilor. O scurta pauza, cateva poze si ne continuam aventura catre zona calcarelor, trecand printre cateva livezi, descoperim case si salase ce par pierdute si parasite in timp, ajungand si in cateva locuri de unde putem sa vedem toata localitatea Boiu de Sus, strajuita de o parte si de alta cu calcarele ce se ivesc din ceata. Intre timp ce ne apropiem tot mai mult de zona calcarelor, intalnim petice de zapada care sunt in contrast superb cu ruginiul toamnei. Aventura continua in aceasta “lume pierduta in timp” si intram intr-o zona de padure, pe o poteca mai putin umblata si care duce pe sub zona calcarelor. Fiind o poteca mai putin umblata, accesul prin aceasta padurice este mai dificil, dar intr-un final iesim intr-un drum ce urca catre zona din “deal” si “capat” a localitati Boiu de Sus. Ajungand in “deal”, descoperim o ALTA LUME, poate o adevarata lume pierduta in timp. Ici colo case si salase, doline mai mici sau mai mari, petice de zapada, verdele brazilor sau ruginiul toamnei tarzi. Pastel de culorii si peste tot… LINISTE. Din cate observam “civilizatia” de la oras, curent si cablu tv, nu a ajuns PE AICI. Si poate este mai bine… Cu greu ne desprindem din acest loc, urcand prin partea stanga pe un drum ce trece printr-o padure. Urcusul este placut, mai ales ca pe masura ce urcam, zapada este tot mai mare iar atmosfera creata de padure este senzationala. ESTE O LUME DE POVESTE. Ajunsi aproape in varful dealului, Paul a luat-o la stanga printre cativa copaci, iesind intr-o zona deschisa, aici fiind chiar deasupra calcarelor. Din pacate suntem la limita dintre zona de ceata si senin, si astfel reusim sa vedem doar din cand in cand cate ceva, in principal localitatea Boiu de Sus. Ne odihnim aproape o jumatate de ora in aceasta zona, servind cate o gustare sau facem poze, avand totusi speranta ca norii se vor ridica si o sa putem vedea in departare valea raului MURES. Dar… ALTA DATA. In compensatie NE BATEM CU ZAPADA, aceasta fiind prima bataie cu zapada din aceasta iarna. Urmandu-l pe Paul, ne continuam traseul, mergand la dreapta si pe deasupra calcarelor, printr-o zona ce pare desprinsa din filmul TWIN PEAKS. Ceata si zapada tronand peste iarba inalta si ingalbenita de toamna, copaci singuratici ce sunt uscati si cu forme ciudate sau cu frunze rugini ce au pe ele zapada, salase si case parasite… FASCINANT. Si cum mereu se intampla atunci cand suntem la munte, incepe sa se faca senin. Sa va mai spun cum arata prin zona??? Numai cand imi readuc aminte, ma ia dorul de a ma intoarce ACOLO. Dar asta este, pentru noi urmeaza coborarea catre capatul satului, fiind nevoiti sa trecem peste cateva garduri, ca sa ajungem intr-o vale. In aceasta vale “descoperim” o mica casuta parasita, ce ne aduce aminte de timpuri demult apuse, cand OMUL SE MULTUMEA SI CU PUTINUL PE CARE IL AVEA. Si parca pentru a complecta acest moment,  suntem intampinati de catre o batranica, infofolita cu multe randuri de haine. Dam binete si incercam sa intram in vorba cu ea. Cand a vazut cati suntem si ce “galagiosi” eram, spre surprinderea noastra ne ruga: “Incet si nu faceti galagie!!! Imi speriati vaca si nu o sa-mi mai dea lapte!!!”. Privind-o, ma fascinat mai ales privirea ce era foarte serioasa cand ne-a spus aceste cuvinte.

    Si dintr-o data m-a luat un dor de… COPILARE.

    La initiativa lui Paul, decidem sa vizita si o pestera de prin zona, aflata la capatul vaii pe care ne aflam. Dupa o scurta deplasare pe aceasta vale, coboram catre dreapta spre intrarea in pestera. Sincer, EU nu sunt prea incantat de a intra si explora pesteri. Imi place sa pot vedea cu ochii, CAT MAI DEPARTE. Dupa ce ne-am pregatit lanternele de mana sau lanternele frontale, am patruns in interiorul pesteri, intr-o mica sala si ne oprim aici, desi pestera pare a avea si cateva galerii, iar intre timp ce facem cateva poze, descoperim si cativa lilieci inofensivi, ce stau atarnati in hibernare. Este timpul sa ne retragem catre localitatea Boiu de Sus si mai departe catre ale noastre case, doar dupa ce eu si Paul am fotografiat aceste micute vietati nocturne. Trecand prin aceasta zona din deal sau de sus a acestei mici dar pitoresti localitati, realizez ca “LOCURILE PIERDUTE IN TIMP” de prin Romania, sunt de multe ori mai fascinante decat locurile umblate de marea majoritate a turistilor.   

    Iar atunci cand intalnim pe cineva in aceste locuri, noi cei din “civilizatia” urbana, putem avea sentimentul ca i-am/le-am INVADAT INTIMITATEA SI LINISTEA.

    Finalul acestei mici evadari din cotidian…

    Intoarcerea pana la masini pe aceasta vale catre Boiu de Sus, imbarcare in mijloacele de transport auto ale celor din Timisoara si apoi in “viteza” de siguranta catre gara din localitatea Gurasada. Cum ne dam jos din masini, auzim trenul care se apropie de gara. Noroc ca ne-am luat bilete dus-intors pentru tren. Eeeeeee…, ce vremuri demult apuse, cand se putea merge cu “NASU”. Pentru siguranta noastra (sa nu fim dati jos din tren sau platim bilet la suprapret) si a “nasului” (supracontrol sau flagrante oficiale) calatoria cu bilet de tren va deveni o obisnuinta. Soarta cruda si rea pentru TURISTUL ROMAN.

    Daca ceilalti colegi de drumetie stau la discutii, EU, privind pe geam un frumos si superb apus, rememorez in fata ochilor acele LOCURI si LUME PIERDUTA IN TIMP din MUNTII METALIFERI, DE LA BOIU DE SUS.

Anunțuri

About CODmunte - "Japan"

Pasionat de natură, munte şi fotografie. Incerc sa ma fac util si cu placut, prin ceea ce am vazut sau auzit.

Posted on 24/04/2013, in Metaliferi, necunoscutii frumosi. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: