JURNAL. Prin o parte a muntilor SUREANU si acele locuri in care iti doresti SA RAMAI


<>  Primavara… Vreme buna… Temperaturi placute…

Si eu stau la “barlogul” (apartamentul) personal si in “civilizatia” urbana a orasului???

<>  Noroc ca sunt sunat de Paul Ionescu, cel cu care incep sa descopar o altfel de ROMANIE, a muntiilor mai putin umblati, pe poteci sau carari mai putin stiute.

Mi-a facut o propunere de iesire la MUNTE si in NATURA, iar eu conform indemnului grupului turistic din care facem parte, am spus “HOP SI… EU”. De fap grupul se numeste “HOP SI NOI”, dar varianta cu “noi” din parte mea nu se poate aplica de data asta, deoarece a mea sotie – MIHAELA si a noastra fetita –EDELINE, vor ramane la “barlogul” personal.

<>  Destinatia – MUNTII SUREANU.

In ce zona ??? Mai conteza!!!

Totusi, iata traseul in cele doua zile:

ZIUA 1.

– cu trenul: Arad – Simeria – Calan

– cu masina de ocazie sau taxi: Calan – Luncani – Alun

– pe proprile picioare: Alun – Prihodiste – Poiana Omului – langa zidul Dacic.

ZIUA 2:

– continuand pe proprile picioare: zidul Dacic – Fundatura Ponorului – Ohaba Ponor – Ponor

– cu trenul: Ponor – Simeria – Arad

  “Gazare” o vom face… pe unde “ne prinde” inserarea.

<>  La aceasta iesire si-au anuntat participare mai multe persoane, dar intr-un final am ramas doar “acestia”: eu, Paul si Corina, Stefan, fam. Marcu din Deva: Alexandra, Dana si Dan, plus catelusa fam. Marcu, Cora.

<>  Plecam in sfarsit catre muntii Sureanu, in data de 28.04.2012, din gara Arad, cu trenul de la ora 06:35. Nu o sa descriu calatoria cu trenul, NU ISI ARE ROSTUL, poate fi anosta sau captivanta (mersul cu “nasu”, povesti, jocuri, bancuri, etc). Din gara DEVA se alatura grupului cei din fam. Marcu si calatorim mai departe pana la gara Calan. Cu ajutorul lui Paul, scapam de cautat si gasit mijloc de transport auto. Suntem deja asteptati de catre doua taximetre, unul dintre soferi fiind o mai veche cunostinta de lu’ Paul. Cei din Arad intr-o masina si cei din Deva intr-o alta masina, ne deplasam catre localitatea ALUN. Incet-incet lasam in spate o alta lume si incepem sa vedem/descoperim o alta lume, prin frumoasa zona in care a dat VERDELE DE PRIMAVARA. Daca pana in apropiere de localitatea LUNCANI am mers pe sosea, in continuare am mers pe drum de tara pana dupa Luncani si am continuat pana la ALUN pe un fel de drum forestier.

<>  In sfarsit… GATA cu modernismul, dat de calatoria cu masina, deoarece am ajuns in centrul localitati ALUN, centrul localitati fiind dat de ABC / BIRT, care este bineanteles inchis. Jos din masini, cateva miscari de revenire a mobilitati, priviri indreptate catre traseu, o mica discutie si… LA DRUM.

Si ca sa fie inca de la inceput placut, incepem cu O URCARE pe culmea din stanga a vaii STANISOAREI. O urcare placuta, pe un drum/carare folosita de oamenii locului, putand sa vedem in timp ce urcam frumusetea zonei, a varfului pe care a fost construita cetatea dacica PIATRA ROSIE si a vaii pe care am venit cu masina. Si cu cat urcam mai sus, putem sa zarim in departare un varf emblema al muntiilor RETEZAT… varful RETEZAT. Putem sa vedem si satul de munte URSICI, la care am ajuns cu un an in urma, eu, Adi Moldovan, Paul si Corina. Vremea si timpul sunt numai bune de UMBLAT, cerul este foarte curat si de un albastru superb, care contrasteaza cu verdele crud de primavara si copacii infloriti. Si peste toate… LINISTEA. Trecem pe langa sau chiar prin gospodarii frumos aranjate si ingrijite, toate fiind ingradite (apropos… NU UITATI SA INCHIDETI PORTILE), mai stam la o vorba cu localnici, care sunt mirati ca mai sunt turisti care trec prin zona. Cel mai mult mi-a placut felul in care a fost asezat fanul. In copacii, doar ca crengile copacilor au fost fortate in jos, formand o platform pe care a fost asezat fanul. In spatele unei gospodari, am dat de un mormant de tip momarlanesc si care avea pe cruce desenat OCHIUL ATOTVAZATOR – STIUITOR. Ajungand intr-o zona de pasune, ne este oferita o imagine panoramica asupra intregi zone, care ne “forteaza” la o pauza. Intreaga creasta a muntilor RETEZAT, vaile si crestele din zona muntilor SUREANU colorate cu acoperisurile rosiatice ale caselor. OAUUUUUUUUUUUU, CE FAIIIIIIIIIII ESTE PE AICI.

<>  Dupa aceasta binemeritata pauza, continuam a urca catre localitatea Prihodiste. Aici, in aceasta localitate de munte, timpul parca sta in loc si te indeamna la meditatie. De jur-imprejur TOTUL ESTE… dar nu exista cuvinte sa descriu ce FAIN ESTE AICI. Fericiti sunt cei care au prilejul SA VADA ASTFEL DE LOCURI si SA SIMTA un pic din vibratia NATURI si A MUNTELUI. Aici SUS, ai sentimentul ca doresti sa RAMAI si SA NU MAI COBORI catre oras. Agale si fara graba, ne continuam aventura prin aceasta parte a muntilor Sureanu, admirand intreaga zona ce pare desprinsa din tablouri sau postere cu/despre munte si natura. Mare majoritate a turistilor din strainatate, urca in muntii Apuseni,  Reteza, Fagaras etc., dar daca ar vedea aceste locuri din muntii Sureanu… Daca in aceasta zona a muntilor Sureanu a dat verdele de primavara, putem sa vedem in departarea frumoasa creasta a muntilor Retezat care porta inca ZAPEZILE IERNII. La fel cum inca mai dainuie zapada pe varful Sureanu si in partea inalta a muntilor Sureanu. Ajungem in “centrul” localitati Prihodiste si facem un scurt popas, privind catre zona in care se afla cetatea SARMISEGETUZA REGIA. Din acest loc, putem sa vedem ce bine pozitionata este cetatea regala a DACILOR si cat de greu le-a fost romanilor sa o cucereasca. La viitoarea iesire in muntii Sureanu, vom incerca sa ajungem si la SARMISEGETUZA REGIA.

<>  Gata cu pauza… la drum. Daca pana aici am urcat sau ne-am deplasat prin zone mai umblate de localnici, aventura noastra in muntii Sureanu va continua prin locuri mai putin umlate chiar si de catre cei din zona. Si ce FAIN ESTE PE AICI. Chiar si NATURA isi recastiga incet-incet teritoriul si isi pune din nou amprenta peste urmele lasate de om, acoperind cu verdeata drumurile din zona. Zone intinse de pasune si doline la tot pasul, poieni cu flori de primavara, aer curat si liniste. CAT ESTE DE FRUMOS…

Ar fi multe de spus despre acesta portiune a traseului, dar NU IMI GASESC CUVINTELE. Poate cele mai sugestive cuvinte despre aceasta portiune de traseu, sunt… ZAMBETELE DE PE CHUIPURILE NOASTRE.

<>  Ajungem intr-o vale si de aici… EEEEEEEE, de aici, INCOTRO??? Eu si Paul, “parasim” grupul pentru a gasi drumul care duce catre Zidul Dacic, dar ne intorcem fara vre-un rezultat pozitiv. Noroc ca pe aceasta vale, dam de niste muncitori la “taiat de lemne”, care… nu ne pot ajuta. SUNT DIN ALTA PARTE DE TARA si sunt “angajati” sezonier. Cercetam si studiem din nou zona si harta veche despre muntii Sureanu, hotarand sa urcam pe cursul unui paraias, care se pare a ne scoate intr-un drum parasit. Din nou, ajunsi la acest drum… INCOTRO. Dupa o mica cercetare, in care am gasit si cateva grote prin zona, decidem sa o luam la stanga. Aceasta varinanta este de bun augur, iesind in cele din urma intr-un luminis de unde ne putem orienta mai bine. Dar… TOT FAR DE FOLOS.

Fiind destul de tarziu si destul de obositi dupa atata plimareala in aceasta prima zi (plus alergatul in stanga-dreapta sau sus-jos, pentru a gasi traseul, pe aceasta ultima parte), decidem sa ne oprim si acesta sa fie locul de campare. In timp ce ne ocupam cu ridicarea corturilor si pregatirea focului, apar in zona doi localnici, de la care aflam ca nu suntem chiar asa departe de locul in care am fi dorit sa campam. ASTA ESTE… “Locuintele” pentru dormit fiind instalate, am trecut la fapte mai serioase… PAPA BUN. Si ce poate manca turistul ce merge cu cortul, in preajma unui foc??? SLANINA CU CEAPA si stinsa cu TUICA sau BERE CIUC (INCA UNA si… MAI UNA). Povesti, intamplari, glume, planuri de viitor… astfel a decurs aceasta frumoasa seara din muntii Sureanu. Pana la urma sa facut tarziu si somnul isi face simtita prezenta, asa ca… NOAPTE BUNA, TUTUROR. NE VEDEM LA DIMINEATA.

<>  29.04.2012 – NEATA TUTUROR, NEATA MUNTE, NEATA LUME. O noua zi si alte locuri de vazut/descoperit  prin muntii Sureanu, de aceea, luam un mic dejun la repezeala si la drum. Pe cand ne-am pus in miscare, iata ca trece prin zona un localnic, cu RANITA la spate si cu bocanci de piele, imbracat de “gala” (haina de piele, pantaloni de stofa si sacou, camasa alba) si palarie de padurar. Mergea la slujba de duminica de la biserica. O bucata de drum mergem impreuna cu dansul, Paul afland astfel ultimile noutati din zona.

Cu cat ne apropiem de zidul Dacic, intainim urme a ceea ce ar putea fi si alte ramasite din ce au construit dacii. Grupul nostru se opreste, doar OMUL LOCULUI isi continua agale… A SA CALATORIE. Intr-un final ajungem la ZIDUL DACIC… care a fost realizat de “barbari” si “oameni care traiau in pesteri”, dupa parerea unor “istorici” din strainatate. Poate este adevarat, atat timp cat stai incuiat intr-o incapere si primesti informatiile de la altii, NEVAZAND CU OCHII TAI DESPRE CE SA REALIZAT. Despre ce AU CREAT DACII si CE AU LASAT IN URMA LOR, multe dintre acestea INCA NEDESCOPERITE si care SE DORESC A NU FI DESCOPERITE de catre unii “istorici”, se va mai scire si vorbi. Eu doar atat pot spune/scrie in ce priveste ZIDUL DACIC. Ajungeti in locul in care a fost construit, cercetatil si privitil, apoi trageti concluziile. Concluzia mea… ZIDUL DACIC EXISTA si APARTINE DE ISTORIA NOASTRA, FIIND CREAT DE UN POPOR CU O BOGATA CULTURA si REALIZARI REMARCABILE.

<>  Am mai zabovi in acest loc, dar mai avem inca de mers, asa ca… LA MISCARE. Urmatoarea parte a aventuri prin muntii Sureanu, ne-a purtat printr-o LUME APARTE. O lume in care iti doresti SA RAMAI sau SA TE RATACESTI cu buna stiinta, pentru A NU FI GASIT. Este lumea PONOARELOR si A PAJISTILOR, a DOLINELOR si POIENILOR, este lumea UNDE ANIMALELE SUNT LIBERE, lumea unde TIMPUL PARE A STA IN LOC. Ici colo cate o casa, un salas, o stana ce par a fi parasite, un vechi gard sau o imprejuire a gospadariei, arata ca prin aceste locuri a fost sau inca mai este prezenta si OMUL. Suntem doar NOI si NATURA. Daca pentru Paul aceste locuri sunt cunoscute, pentru mine sunt de premiera, iar BUCURIA de a ma afla in acest loc, nu poate fi descrisa in cuvinte. Dar nu sunt singurul… In afara de Corina, toti ceilanti suntem pentru prima oara pe AICI.

<>  Ajungem la FUNDATURA PONORULUI. Toate ce toate, sau mai bine spus… PANA AICI. Chiar imi vine sa MA DAU RATACIT sau DISPARUT de grup si sa raman ceva timp in acest loc, dar acasa ma asteapta familia mea. Locul acesta se poate descrie asa… UN MIC COLT DE RAI (sper sa nu supar pe CEL DE SUS). Aici simti ca TE POTI REGASI PE TINE… Ar fi multe de spus despre acest loc, dar cel mai bine este sa vedeti acest loc… cu OCHII VOSTRI. Coboram in ponor pentru a ne reaproviziona cu apa si… eu uit aparatul foto la cei din grup, care au ramas sus. MARE GRESALA. Daca de sus Fundatura Ponorului este impresionanta, de jos si din chiar IMINA ei, te face sa te simti MIC. Revin la grup si fara a mai prelungi “chinul” de a fi in acest loc, plecam mai departe in Aventura noastra prin muntii Sureanu.

Vremea tine cu noi, se face din ce in ce mai cald, fiind ideala o baie… pentru catelusa CORA, care a si intrat intr-o balta. Parca ghicind ca si noi suferim de caldura, la iesirea de la “baie“, Cora ne pune la dispozitie un dus prin scuturarea balnitei pe care o detine. MULTUMIM…!!!!

<>  Incet-incet ne apropiem de partea finala a acestei aventuri prim muntii Sureanu, urmand sa coboram catre localitatea Federi si mai departe pana in localitatea Ponor. Si dupa cum se intampla mai mereu, avem parte de un final SUPERB. O imagine panoramica asupra muntilor Retezat cu frumoasele creste si culmi care duc la principalele doua varfuri ale Retezatului, varful Peleaga si varful Retezat, pe care inca mai exista zapada, si verdele primaveratic care se combina cu florile copacilor din vaile din jurul acestui munte. Fascinat de ceea ce vad, se cere un comentariu suplimentar… CE FAIN ESTE AICI, PACAT CA NU SUNTETI AICI SI ACUM, SA VEDETI CE FAIN ESTE!!! Admirand acest frumos munte, am remarcat ce lunga este… CULME LOLAIA. Aceasta culme am urcat-o si coborat-o de multe ori si de fiecare data mi-am promis ca nu o voi mai strabate. Dar aste este, in muntii Retezat pe ALTA DATA.

Plecam mai departe, respectand motto-ul unui bun prieten montaniard:

“NU STA, CA STAI DEAGABA.

MAI AI MULTE DE VAZUT SI DESCOPERIT”

HAIDU.

<>  Pe aceasta ultima portiune a acestui traseu, am coborat avand in fata imaginea Retezatului iar pe stanga si dreapta, frumoasa zona a muntilor Sureanu. Chiar ne si orientam prin zona, de un loc pentru o mica casuta…

Intr-un final ajungem si in localitatea Federi, oprindu-ne la o “crasma” pentru ane racori cu o bere… CIUC – inca un si ma DUC (dupa ALTA BERE). Intre timp ce ne racorim cu sirop de hamei, aranjam si transportul pana la gara din Ponor, cu o… masina nu se poate numi, ca era o DACIE veche si care mai ca pica tabla de pe ea. A meritat riscul acestei calatorii, costul fiind MOCA si am ajuns la gara… INTREGI.

<>  Cam asta a fost aventura prin muntii Sureanu.

Nu ar mai avea rost sa va spun cum a fost drumul de intoarcere cu trenul pana in Arad. Debarcarea celor din Deva in a lor gara si continuarea calatoriei noastre cu trenul, inca aproape… 4 ore!!!

<>  Am lasat la final o intamplare / situatie cel putin… BIZARA.

Pe cand coboram din zona muntilor Sureanu, la o mica discutie de grup, am ajuns la concluzia ca ai nostri rucsaci sunt parca mai grei si noi suntem obositi.

Ajungand la al meu “barlog” din Arad si uitandu-ma la stirile din acea seara, am aflat dintr-o stire, ca in zona muntilor Sureanu avusese loc un accident montan, cu decesul unei persoane. Acest accident a avut loc foarte aproape de zona prin care ne aflam si noi. Din imaginile surprinse de la locul accidentului, am recunoscut pe mai multi prieteni de la Serviciul Salvamont din Parang, care au fost la actiunea de recuperarea a accidentatului.

L-am sunat pe unul dintre acestia, Remus Popescu, si am aflat cateva mici detalii despre incident. Concluzia…?!?! Din pacate, teribilismul, lipsa de cunostinte in a te catara si mai ales nefolosirea echipamentului pentru catarat, au dus la acest tragic eveminent.

OARE MOMENTUL PRODUCERII ACCIDENTULUI SA NE FI INFLUENTAT SI PE NOI???

<>  Pozele din aceasta iesire, din doar o parte a muntilor SUREANU, pot fi vizualizate accesand urmatorul link:

https://codmunte.wordpress.com/2013/08/17/poze-prin-muntii-sureanu-in-verdele-primaveratic-28-29-04-2012/

Anunțuri

About CODmunte - "Japan"

Pasionat de natură, munte şi fotografie. Incerc sa ma fac util si cu placut, prin ceea ce am vazut sau auzit.

Posted on 18/02/2014, in Sureanu, muntele stramosilor nostrii, DACII and tagged , , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. Orice traseu ai alege in muntii nostri intodeauna mai ai multe e vazut. Insa, echipamentul trebuie sa fie prima conditie indeplinita iar mai apoi cat de echilibrat esti in luarea deciziilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: