ARTICOL. 7 SUMMITS – 7 VARFURI, PARTEA A TREIA. Varful ACONCAGUA, CEL MAI INALT VARF DE PE CONTINENTUL SUD AMERICAN si varful McKINLEY, CEL MAI INALT VARF DE PE CONTINENTUL NORD AMERICAN


CEL MAI INALT VARF

DE PE CONTINENTUL SUD AMERICAN

VARFUL ACONCAGUA de 6961m

ANZI
TARA – ARGENTINA
REPERE GPS – 32°39’12.35″S / 70°00’39.9″W

VARFUL ACONCAGUA

VARFUL ACONCAGUA

> Varful Aconcagua, “Sentinela de Piatra”sau „Sentinela Alba” de 6961m este cel mai inalt varf din vestul si emisfera sudica. Acesta este situat in lantul muntos al Anzilor, in provincia Mendoza din Argentina, la 112 km nord-vest de capitala; la aprox. 5 kilometri de provincia San Juan și 15 km de la frontiera internationala cu Chile.

> Varful Aconcagua este delimitat la nord si est de valea “Valle de las Vacas”, iar la vest si sud de valea “Valle de los Horcones Inferior”. Muntele si imprejurimile sale fac parte din Parcul Provincial Aconcagua avand multi ghetari, cel mai mare ghetar fiind Ventisquero Horcones Inferior de aprox. 10 km lungime, care coboara de pe fata de sud pana la aproximativ 3600m altitudine in apropierea taberei Confluencia. Cel mai cunoscut ghetar se afla pe partea de nord-est, Ghetarul Polonez.

> In termeni alpinistici, varful Aconcagua este din punct de vedere tehnic un munte “usor” daca traseul de ascensiune se va face pe ruta normala, cea nordica. Astfel, varful Aconcagua este fara indoiala, cel mai inalt varf non-tehnic din lume, deoarece in ascensiunea pe traseul de nord nu este necesar a se folosii franghii, piolet si pitoane. Desi efectele de altitudine sunt severe (presiunea atmosferica pe varf este de 40% fata de cea de la nivelul marii), nu este necesara utilizarea de oxigen suplimentar, altitudinea putand afecta intr-o anumita masura pe cei mai multi alpinisti, in functie de gradul de aclimatizare. Chiar daca ascensiunea pe traseul normal este “usoara” din punct de vedere tehnic, in fiecare an se inregistreaza victime (in ianuarie 2009, au murit cinci alpinisti). Acesta situatie se datoreaza numarului mare de persoane care incerca sa urce si pentru ca multi dintre acestia subestimeaza riscurile datorate altitudinii si a temperaturilor foarte scazute (degeraturile sunt cele mai des intalnite).

> Rata reusitelor ascesiuni varfului Aconcagua este de aprox. 60%. Dintre cei care incearca sa ajunga pe varf, aprox, 75% sunt alpinisti straini si aprox. 25% sunt alpinisti argentinieni. Aprox. 54% din alpinisti incerca ascensiunea pe ruta normala, aprox. 43% pe ruta Ghetarului polonez, iar restul de aprox. 3% pe alte rute. Rutele spre varf de la sud si sud-vest de creasta sunt mai exigente, iar ruta pereteleui sudic este considerata foarte dificila. Incercarile de ascensiune a varfului Aconcagua sunt de obicei realizate dintr-o tabara de la o mai mare altitudine – Berlínsau Colera, sau de la tabara de jos – Nido de Cóndores. Insa, toate taberele sunt folosite frecvent si anume Plaza de Mulassi Nido de Cóndores.

> Desi se presupune ca primii care au ajuns pevarful Aconcagua ar fi incasii, nu exista nici o dovada concreta in acest sens. In schimb exista dovezi concrete ca incasii au urcat pana la inaltimea de 6721m, pe un munte de la granita argentiniano-ciliana, din regiunea Atacama. In anul 1947 sa gasit pe creasta de legatura dintre varful Nordic cu cel Sudic, scheletul unui guanaco, un animal folosit la transportul poverilor, ceea ce arata ca animalul a fost insotitorul unui om.Cea mai interesanta descoperire este mumia unui incas, aflata la 5400m pe creasta de sud-vest a varfului Aconcagua.

> Prima incercare a unui european de a ajunge pe varful Aconcagua a fost facuta in anul 1883, in cadrul unei expeditii conduse de geologul si exploratorul german Paul GÜSSFELDT, fiind ajutati de catre hamalii convinsi cu povestea unei comori pe munte. Sau realizat doua tentative de ascensiuni a varfului pe creasta de nord-vest, ajungand “doar” pana la o altitudine de aprox.6500m, acest traseu fiind acum cel mai urcat.

> Prima ascensiune oficiala a fost realizata in 14.01.1897, de catre ghidul elvetian Matthias Zurbriggen, care facea parte dintr-o expeditie britanica condusa de Edward Fitzgerald.

CEL MAI INALT VARF

DE PE CONTINENTUL NORD AMERICAN

VARFUL McKINLEY de 6168m

ALASKA
TARA – SUA
REPERE GPS – 63 ° 04’10 „N 151 ° 00’27” W

VARFUL McKINLEY

VARFUL McKINLEY

> Varful McKinley sau Denali (in diteritele dialecte locale: Koyukon Athabaskan, DghelaayCe’e, DghelayKa’a, Dinadhit, Deenaalee, Denaze, Denadhe, Dengadhiy) este cel mai inalt varf din America de Nord si cel mai mare ca inaltime de la baza pana la varf , 5500m. Este situat in Alaska Range in interiorul statului Alaska, din Denali National Park.

> In perioada cand Alaska a fost teritoriu rusesc, numele comun pentru munte a fost Bolshaya Gora. Pana la sfarsitul anilor 1880 si inceputul anilor 1890, varful a fost numit Mountain Densmore, dupa Frank Densmore, un prospector din Alaska, care a fost primul european care a ajuns la baza muntelui. In anul 1896, un prospector de aur a numit varful cu denumirea de McKinley ca suport politic pentru candidatul de atunci la prezidentiale – William McKinley, care a devenit presedinte in anul 1897. Statele Unite au recunoscut in mod oficial numele de varful McKinley, dupa ce presedintele Wilson a semnat Actul Parcului National Muntele McKinley din 26.02.1917. Consiliul din Alaska al denumirilor geografice a schimbat numele muntelui in Denali, care este modul local si zonal in care se face referire la varf. Cu toate acestea, o cerere din anul 1975 a legislativului de stat Alaska din Consiliului Statelor Unite ale Americii privind denumirile geografice, care a cerut sa faca acelasilucru, a fost blocata de catre congresmanul de Ohio – Ralph Regula, al carui cartier include orasul natal McKinley din Canton. Membrii delegatiei Congresului Ohio continua sa protejeze numele McKinley, prin blocarea incercarilor ale delegatiei Congresului Alaska care doresc sa obtina schimbarea numelui in Denali. Deci, in timp ce statul Alaska se refera la varf/munte ca Denali, McKinley ramane numele dat de catre titularul dreptului de proprietate, guvernul si parcul national SUA.

> Varful/muntele McKinley are doua varfuri importante: varful de sud este cel mai inalt – 6168m, varful de Nord are o inaltime de 5934m și o proeminenta de aprox. 387m, de accea este uneori considerat ca un varf separat, fiind rareori urcat, cu exceptia acelor de care fac trasee pe partea de nord a masivului. La 11.09.2013 guvernatorul de Alaska -locotenentul Mead Treadwell, a anuntat ca varful McKinley are inaltimea de 6168 m si nu 6194m, inaltime masurata in anul 1952, cand sa folosind fotogrametria.

> Nativi americani din tribul Koyukon Athabaskans sunt primi care au ajuns la poalele muntelui. Primul european care a descoperit muntele si a facut o descriere a fost George Vancouver in anul 1794. In anul 1897, William Dickey a scis dupa intoarcerea sa din Alaska: „Nu am nici o indoiala ca acest varf este cel mai mare din America de Nord, si estimez ca aceasta este de peste 6100m”. Pana atunci, varful/muntele Saint Elias de 5500m a fost considerat a fi cel mai inalt punct de pe continental nord american, iar varful/muntele Logan era inca necunoscut. In anul 1903, James Wickersham a incercat prima ascensiune a varfului McKinley, care nu a avut succes. Prima incercare oficiala de ascensiune a varfului/muntelui McKinley a fost facuta de judecatorul James Wickersham in anul 1903, prin intermediul ghetarului Peters si prin fata de Nord, acum cunoscut sub numele de Zidul Wickersham. Acest traseu are imens pericol de avalansa si a fost urcat cu succes deabea in anul 1963. Renumitul explorator Dr. Frederick Cook a sustinut ca a realizat prima ascensiune a varfului/muntelui in anul 1906, dar a fost privit cu oarecare suspiciune de la inceput, dovedindu-se neadevarat. In anul 1910, patru localnici: Tom Lloyd, Peter Anderson, Billy Taylor si Charles McGonagall, cunoscuti sub numele de Sourdough Expedition, au incercat ascensiunea varfului McKinley, desi nu aveau defel experienta alpinistica. Aceastia au sustinut ca doi dintre ei au ajuns pe varful de Nord, cel mai mic dintre cele doua varfuri, dar nimeni nu a crezut succesul lor, pana la adevarata prima ascensiune din anul 1913. In anul 1912, o alta expeditie a ajuns aproape de varf, dar membrii expeditiei sau intors din cauza vremii nefavorabile, cand mai aveau doar cateva sute de metri pana la varf.

> Prima ascensiune oficiala a varfului McKinley a fost realizat pe 07.06.1913 de catre alpinistii Hudson Stuck, Harry Karstens, Walter Harper si Robert Tatum, care au ales un nout raseu de ascensiune, cel sudic – Muldrow Glacier, acesta fiind urcat de multe ori chiar si acum. Primul om care a ajuns pe varf a fost Walter Harper, un nativ din Alaska, urmat de Robert Tatum. In anul 1951, alpinistul Bradford Washburn a urcat pe traseul West Buttress, considerat a fi cel mai sigur si mai usor traseu, acesta fiind in prezent cel mai popular. Muntele esteu rcat in mod regulat si marea majoritate a alpinistilor aleg pentru ascensiune West Buttress Route. Pana in anul 2003, muntele a costat viata a aproape 100 de alpinisti. Alpinistilor le ia de obicei intre doua si patru saptamani pentru a urca pana pe varf.

> In anul 1990, Clubului Alpin Japonez a instalat o statie meteorological automata pe o creasta si in apropierea varfului McKinley, la o altitudine 5710m, aceasta statie meteo fiind donata in anul 1998, Centrului International de Cercetare Arctic de la Universitatea din Alaska Fairbanks. In iunie 2002, o alta statie meteo automata a fost plasata la 5800m. Aceasta statie meteo a fost proiectata pentru a transmite datele in timp real, in a fi utilizare de catre alpinisti si comunitatea stiintifica, fiind inbunatatita in fiecare an cu instrumente construite pentru conditiile meteorologice si de altitudine extrema. Statia meteo a inregistrat la data de 01.12.2003 o temperatura de -59.7 °C, combinate cu un vant puternic – 29,6 km/h, toate acestea ducand la o temperatura de -83.4 °C. In anul 1932 expeditia Liek-Lindley a recuperat de pe muntele McKinley un termometru de auto-inregistrare de la aproximativ 4600 m, care a fost lasat in acel loc de echipa Stuck-Karstensin anul 1913. Termometrul a fost calibrat pana la temperature de -71 ° C, iar cea mai mica temperatura inregistrat a fost sub acel punct. Membrii expeditiei din1932 au luat termometrul si l-au dus la Washington DC, unde a fost testat de catre Biroul de Vreme al Statelor Unite si sa dovedit a fi exact aceasta temperatura, aceasta fiind cea mai scazuta temperatura inregistrata pe McKinley.

> Muntele McKinley, este mai tot timpul invaluit in nori si este suficient de mare pentru a crea propria vreme.

About CODmunte - "Japan"

Pasionat de natură, munte şi fotografie. Incerc sa ma fac util si cu placut, prin ceea ce am vazut sau auzit.

Posted on 04/02/2015, in 7 SUMMITS - 7 VARFURI and tagged , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: