ARTICOL. A doua parte din Cu/Despre „7 LECTII DE VIATA INVATATE IN 2015” de la evenimentului #farafiltru din 11.11.2015


>  “Ovi, acum este randul tau”, se aude de undeva. „Ai doar 7 MINUTE, NU 15 MINUTE, despre „7 LECTII DE VIATA INVATATE IN 2015”, pe care le-ai trait TU!!!”. Ma trezesc din visare si relizez ca asta este VIATA, iar in acel moment si chiar la acest eveniment am primit… O LECTIE DE VIATA. CARE LECTIE???

>  Am fost in calitate de invitat si vorbitor „motivational”  la acest eveniment cu “temele facute” si puse cap la cap, asa cum ma prezint la evenimentele la care am de spus ceva (mi-a luat doua saptamani sa analizez si sa pregatesc materialul pentru ce voi avea de spus, iar acum trebuie sa-l prezint in 7 minute) si am speranta ca am reusit sa ma fac inteles cu cele 7 LECTII DE VIATA ale mele, chiar daca au fost pe repede inainte si in… doar 7 minute. Pentru fiecare dintre aceste lectii, am dorit sa prezint si dovezile reale, prin cateva poze/fotografii (in aceast articol sunt doar cateva din ce am pregatit eu), dar… doar 7 minute pentru 7 lectii de viata.

La fel cum ne grabim in aceasta viata, pe repede inainte, am avut parte de… MINUTUL SI LECTIA DE VIATA.

>  Ceva mai pe larg, cu/despre „7 LECTII DE VIATA INVATATE IN 2015” si ce doream sa transmit celor prezenti al evenimentul #farafiltru din 11.11.2015:

Lectia 1. Chiar si un copil stie sa pretuieasa VIATA, avand ocazia sa lupte pentru ea. Anul acesta, fetita mea – EDELINE CRISTIANA CISMAS, a “luptat” pentru viata unui… COPAC, ce urma sa fie taiat. A luptat si si-a facut auzita vocea impreuna cu alte persoane, mai ales tineri. “NU TAIATI COPACUL MEU”, acesta a fost mesajul din desenul ei. Si A CASTIGAT, urmand sa creasca impreuna cu copacul ei, sa-si traiasca impreuna viata. Eu am invata in 2015, ca A MEA FETITA sau ALT COPIL/TANAR, DORESTE SA CREASCA IMPREUNA CU UN COPAC, DOUA VIETI INTR-UNA SINGURA.

Lectia 2. ROMANIA, este acel loc unde m-am nascut si traiesc. Cineva spunea: “Prima oara cunoaste-ti tara si locurile sale”, iar eu am avut bucuria si posibilitatea de a calatorii si vedea/descoperii ce are de oferit aceasta tara – Romania, frumusetile sale din natura: rauri si lacuri, Marea Negra, campii, dealuri si munti, pesteri, etc. Este adevarat, nu totul este roz sau ca in strainatate, dar chiar si asa sau din pacate, sunt putini care au posibilitatea de a descoperi sau nu stiu despre frumusetea Romaniei. Am invata in 2015, ca TREBUIE SA LE ARAT / SA LE ARATAM SI ALTORA, PRIN IMAGINI FOTO SAU MICI FILMULETE, CUM ARATA FRUMUSETEA NATURII DIN ROMANIA.

Lectia 3. Scoala este locul de unde se formeaza un copil, putand fi ajutat si de catre dascal sa-si deschida orizonturile cunoasterii sau potentialul spre alte procupari. Din pacate marea majoritate a scolilor si unii dascali din orasul Arad, au o reticienta in a accepta colaborari cu persoane, ARADENI, care au facut sau realizat ceva importat si care pot fi exemple de urmat de catre copii. Iar, cea mai dureroasa constatare din aceasta situatie este ca, sunt copii care doresc sa vad cu propri ochii si sau auda, ce au de spus aceste persoane. Anul acesta – 2015, doar doua scoli – 4 clase, m-au invitat sa prezint ce am realizta eu in aventurile mele montane atat prin Romania dar si dincolo de hotarele ei, chiar pe alte continete – Africa si America de Sud. Si astfel am invata in 2015, ca ESTE POSIBIL CA UN COPIL SA NU AIBE PARTE DE EVOLUTIA CUNOASTERII SI DEZVOLTARII DIN ALTE DOMENII, CA IN ACEASTA VIATA SA NU SE DEZVOLTE DREPT UN CARACTER PUTERNIC SI CU POSIBILITATEA DE A DECIDE CE ESTE BINE SAU RAU.

Lectia 4. Sunt un mincinos… cel mai mare mincinos, si culmea, ma mint singur. In 2007, dupa ce am ajuns acasa din aventura montana cand am reusit sa ajung pe varful Mont Blanc de 4810m, desi sotia mea – MIHAELA CISMAS, era gravida in luna a V-a, i-am spus ca „NU mai merg nicaieri in strainatate pe munte. Vom avea un copil si trebuie sa ma asez la casa mea, gata cu nebuniile. Trebuie ca copilul sa-si vada tatal si invers”. Dar in 2009, am ajuns impreuna cu jurnalistul aradean Adrian Moldovan pe varful Uhuru de 5895 m, cel mai inalt varf al continentului african, in prima ascensiune aradeana a acestui varf. “Mihaela. Gata, asta a fost ultima!!!”. Am spus asta si pentru ca fetita noastra – Edeline, avea 2 ani. Doar ca, anul 2014 a adus o alta aventura montana (Edeline avea 6 ani), prin indepartatul Ecuador si realizata partial solitara, reusind sa ajung chiar de ziua mea pe varful Chimborazo de 6310 m.

Multi dintre voi ar spune, poate unii o si fac, ca mi-am vazut doar interesul propriu in aceste aventuri montane si doresc sa ma laud. Exista si adevar in aceste afirmatii, dar…

Putini stiu ca a mea sotie m-a sustinut si incurajat sa urc pe varful Mont Blanc, deoarece imi dadusem cuvantul si doream sa-i arata sutinerea mea cel putin morala unui foarte bun prieten paralizat de la gat in jos – DANIEL BOARIU, care ISI TREIESTE VIATA, chiar cu aceasta situatie medicala. Dupa cum am spus, atunci a mea sotie era gravida in luna a V-a, iar noi chiar ne-am certat, deoarece ea dorea sa renunte la sarcina, numai ca eu sa nu am nici o grija si pot merge ca sa urc pe Mont Blanc si astfel sa-l „ajut” pe Dani.

Pentru varful Uhuru  Kilimanjaro, am avut ca scop sa-mi fac cunoscut numele de familie, numele de familie al tatalui meu – IOAN CISMAS, sa-l onorez asa cum se cuvine si sa se bucure, desi nu mai era printe noi. Tot cu aceasta ascensiune, am dorit sa-i las fetitei mele – EDELINE, ceva care va ramane dupa mine si poate o sa fie mandra in a iei viata, de ce am facut: “Eu sun CISMAS, Edeline CISMAS. Iar Ovidiu CISMAS este tatal meu, “ala” de care spuneti voi ca a urcat pe „banalul” Kilimanjaro, acolo unde urca toata lumea: copii de 7 ani sau persoane de peste 70 de ani, persoane cu diverse situatii medicale. Dar tineti minte… SI EL ESTE UNUL DINTRE CEI CARE A FOST PE KILIMANJARO. Din pacate, VOI… NU”.

In aventura Ecuadoriana, am purtat cu mine TRAIRILE DE VIATA si DORINTA DE A TRAI O VIATA NORMALA, a unor prieteni si familii, care au o situatie nu tocmai fericita in ce priveste starea lor de sanatate sau a unui membru de familie: acelasi prieten – Daniel Boariu, care din pacate este inca imobilizat in pat; Raluca Besenyi – fetita unor foarte buni prieteni, care isi revine dupace a urmat tratamentul impotriva leucemiei; Paul Gureanu– un frumos tanar cu autism, care din pacate societatea din Romania il priveste ca un caz pierdut; Anisia Laza – o frumoasa fetita a unui bun coleg de servici, care din pacate vede doar cu un ochi si in proportie 50%. Ei sunt cei care m-au ajuta moral si mental sa ajung pe aceste varfuri, deoarece ISI TRAIESC VIATA, SE BUCURA DE EA si NU SE PLANG ATAT DE MULT CAT NE PLANGE NOI.

Inainte de a pleca in Africa si America de Sud, de la kilometrul 0 al Aradului – primaria Arad, am avut alaturi familia, prieteni sau cunoscuti, colegi de servici si sponsori. Iar ACOLO SUS… LA INALTIME, pe acele varfuri unde am reusit sa ajung, am purtat gandurile familie mele, prietenilor, cunoscutiilor, colegilor de servici, sponsorilor. FARA EI, EU NU AS FI sa realizez aceste ascensiuni.

Iar ACOLO SUS… LA INALTIME, eu NU AM UITAT.

MANDRU CA’S ARADEAN

Cu aceasta ultima aventura, aventura Ecuadoriana din 2014, mi-a fost deajuns: “Sa stii ca de data asta, CHIAR CA ESTE GATA, nu mai merg nicaieri!!!”. Doar ca, la inceput de an, a mea sotie mi-a adresat o intrebare “MA-I VREI SA PLECI???”. “NU!!!”. Doar ca VOCEA, SUFLETUL SI OCHII MINTEAU… Asa ca, din nou la drum. In 2016, doresc sa ajung in MEXIC, unde doresc sa realizez o aventura speo-alpinistica. Care va fi factorul moral si mental pentru aceasta noua “traznaie”, ce doresc sa las altora ca un exemplu de viata???. Anul 2015, ma invata ca SUNT UN MARE MINCINOS, DAR VISEZ SA-MI TRAIESC IN CONTINUARE VIATA CAT MAI FRUMOS. Si poate, CU TOTII SUNTEM MINCINOSI IN ACEASTA VIATA, ATAT TIMP CAT ALEGEM SA VISAM SA REALIZAM CEVA si SA „AJUTAM” PE CEI APROPIATI NOUA.

Cat sunt de MINCINOS, din nou, care este scopul minciunii si care sunt detaliile cu/despre aventura speo-alpinistica MEXICANA din 2016, puteti descoperi accesand urmatorul link:  

https://codmunte.wordpress.com/proiect-pentru-o-noua-aventura-pe-urmele-si-in-cautarea-civilizatiei-maya-din-intunericul-pesterilor-pana-pe-varfurile-vulcanilor-mexic-america-de-nord-in-2016/

Lectia 5. Am o mare familie, familia se numeste… ARADENI. Sunt o persoana care are nevoie de miscare si sa intru intr-o competitie cu mine insumi. Astfel am descoperit anul acesta – 2015, ca in orasul Arad pot participa alaturi alaturi de prieteni, colegi de servici si cunostinte, la anumite evenimente de alergare sau miscare fizica. Aceste evenimente sunt prielej de a te ajuta pe tine, de a cunoaste pe altii, de a schimba opinii, de a fi incurajat sau a incuraja pe altii, de a simtii ca TRAIESTI. Am invata in 2015, ca IN ACEASTA VIATA PUTEM FI O MARE FAMILIE.

Lectia 6. Acum ceva timp am infiintat un grup de miscare in natura “HOP SI NOI” MUNTE SI NATURA. Iar anul acest am cutreiarat cateva zone montane de prin Romania, fiind din ce in ce mai multi cei care participa la aceste iesiri. Poate cel mai interesant este ca, cei care participa la aceste “evadari” de acasa, realizeaza ca au parte de momente unice de bucurie si de VIATA. Am invata in 2015, ca TREBUIE SA AJUT SI PE ALTII SA EVADEZE DIN COTIDIAN, SA TRAIASCA O ALTFEL DE VIATA. Si FIECARE DINTRE NOI AVEM POSIBILITATEA DE AI AJUTA PE ALTII, SA EVADEZE SI SA TRAIASCA O ALTA VIATA.

Lectia 7. Ajuns departe de casa si de Romania, unde am avut parte de momente in care am plans, pentru ca am simtit in acel moment sentimentul de a fi unic.

Pe cand am fost in Alpi si sa urc pe varful Mont Blanc, in timp ce am intrat intr-un magazin de echipament montan din Chamonix, am avut surpriza sa intalnim o romanca – Roxana, care lucra acolo. Cat timp am fost in ascensiune, s-a gandit la noi, LA ROMANII EI. In timpul ascensiuni spre varful Mont Blanc si la aproape 4300m, al meu coleg de ascensiune – Gabriel Nagy – a trebuit sa renunte din cauza unor anumite situatii. Desi eu puteam sa continui, trebuia renunt si eu. Doar ca, au aparut doi romani  care m-au invitat sa urc cu ei. “OK, dar cine ramane cu Gabi, nu il pot lasa singur???” “Cu MINE”. Mine, fiind un francez din camping-ul unde stateam si care renuntase la asceniune, colegii lui fiind plecati spre varful Mont Blanc doar de putin timp. Si am ajuns pe varf, si datorita unui “STRAIN”. A doua zi dimineata, la micul dejun am impartit cu trei englezi o bucata de slanina si ceapa, iar acestia ne-au cerut sa le dam si rezerva “strategica” de slanina pe care o aveam la noi, deoarece o apreciasera foarte mult.

Living, ghidul din aventura Africana de pe Kilimanjaro, inainte de a pleca in noaptea cand ne pregateam sa urcam spre varful Uhuru, ne-a tinut un mic discurs si a incheiatcu “1.2.3… TEAM ROMANIA”. Iar pe varf, am fost o echipa “ROMANIA”. Iar la despartire, dorind ca eu sa dau mana cu el, Living m-a luat in brate si a spus: “ASA SE PROCEDEAZA IN FAMILIE”.

Ajuns in capitala Ecuadorului – metropola Quito, am avut bucuria si onoarea, dar mai ales uimirea, de a fi primit in 15 minute de catre vice-primarul acestei metropole si capitale. Daca tot am avut aceasta bucurie, am lasat ceva de amintire, ceva Romaneste: o metanie, o iconita si o sticla cu tuica. Tot in Quito mi-am gasit strada – ROMANIA. Fiind de unul singur prin Ecuador, am intalnit intr-un mic sat, un grup de trei localnici pe care i-am salutat. Afland de unde sunt, unul dintre ei mi-a arata cel 10 degete de la maini. Neantelegand ce doreste sa-mi comunice/spuna, am zambit si am intrebat: “Ce doriti???”. Intr-o buna engleza mi-a spus: “FIRST TEEN”. Am spus: “HAGI”, gandindu-ma ca pasiunea posibila pentru football la facut sa stie de Hagi. Mi-a raspuns printr-o privire intrebatoare: “Cine mai este si Hagi”, dar a si replicat: “First teen. MONTREAL – NADIA COMANECI – ROMANIA” si… A APLAUDAT. Dupa ce am dormit doua nopti si am luat micul dejun intr-un hostel din orasul Banos, cand a fost sa platesc cei 18 $, patroana hostel-ului mi-a replicat: “TU NU TREBUIE SA PLATESTI, TU AI FOST LA TINE ACASA!!!”. ACASA insemnand… “HOSTEL TRANSILVANIA”. Cand am ajuns pe varful Chimborazo, ghidul Rodrigo s-a intors si NU A SPUS ceva ce m-as fi asteptat: “FELICITARI, AI AJUNS PE VARF”, a spus ceva mult mai frumos si de suflet… “LA MULTI ANI, OVIDIU. ACESTA ESTE CADOUL MEU DE ZIUA TA”. Faceam 38 de ani.

Anul acesta am fost prin foarte multe locuri din Romania, la mare si la munte, unde… m-am simtit strain in propria tara, umilit si badjocorit si mai ales ignorat. Am invatat in 2015, ca UNII DIN TURISMUL ROMANESC NU STIU SI UNII NU VOR SA FACA CEVA CA UN TURIST ROMAN SAU STRAIN SA SE INTOARCA IN ACELE LOCURI.

>  Evenimentul #farafiltru despre “7 LECTII DE VIATA INVATATE IN 2015”, a luat sfarsit. Au mai ramas organizatorii evenimentului si cei apropiati lor. Se apropie de mine UN OM, deoarece DORESTE SA AFLE mai multe despre mine si lectiile mele de viata. Asculta, asculta… ASCULTA. Ma asculta, DORESTE si VREA SA MA ASCULTE mai mult de… 7 MINUTE. Iar la final, ma surprinde cu o intrebare: “Aceste trairi alte tale si aceste lectii de viata, le-ai pus intr-o carte sau ai facut un filmulet??? Pentru ca tu ai ce spune despre… VIATA”. Incerc sa zambesc. Si a venit cu o alta intrebare “De ce faci toate astea, de ce pui atat suflet in ce faci???”. Si i-am raspuns: “Pentru ceea ce faci acum!!!”. Acest OM, care dorea sa asculte despre lectiile mele de viata, ZAMBEA la ce eu aveam de spus.

Asa ca… VIATA si LECTIILE EI NU SE TIN PE REPEDE INAINTE, trebuie sa stai si sa asculti, sa schimbi opinii sau pareri, iar apoi poate o sa privesti sau o sa privim impreuna VIATA… ALTFEL.

Poate o sa pretuiesti sau o sa pretuim VIATA ce ne-a fost dat sa o traim, MAI MULT. SA NE BUCURAM INPREUNA, SA PLANGEM IMPREUNA, SA… TRAIM VIATA.

Doar 7 MINUTE, pentru unii dintre noi… CAT O VIATA.

TRAITI-VA VIATA, UTIL SI FRUMOS, NU DOAR… IN 7 MINUTE !!!

Prima parte din acesta articol, poate fi citita accesand si vizualizand acest link: https://codmunte.wordpress.com/2015/11/20/articol-prima-parte-din-cudespre-7-lectii-de-viata-invatate-in-2015-de-la-evenimentului-farafiltru-din-11-11-2015/

About CODmunte - "Japan"

Pasionat de natură, munte şi fotografie. Incerc sa ma fac util si cu placut, prin ceea ce am vazut sau auzit.

Posted on 21/11/2015, in Altfel de POZE, FILMULETE, JURNALE si ARTICOLE and tagged , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: