Monthly Archives: August 2017

Articol cu poze. Experienta „alergarii” la Maraton in 2017

Eu “le am cu mersul la munte”, cat priveste cu alergatul… motiv de a compesa inactivitatea fizica montana si un prilej de a face o activitatea sportive cu prieteni, cunoscuti sau colegi de servici.

Participarea mea la anumite evenimente de alergare din orasul Arad a inceput in anul 2015 la Crosul, Semimaratonul si Maratonul Aradului, pe distanta de 6km. Pentru aceasta prima alergare mai serioasa am participat impreuna cu colegii din compania unde imi desfasor activitatea, reusind cu totii sa trecem linia de sosire. Eu am alergat imbracat / costumat cu haine aduse din aventura montana solitara prin Ecuador si Anzii Ecuadorieni din America de Sud, realizata in 2014, reusind sa iau locul 2 pentru costumatie. Eu am dedicat reusita ajungerii si trecerii liniei de sosire unui prieten paralizat de peste 10 ani, Boariu Daniel.

In anul 2016 am ridicat stacheta, participand pentru prima oara la o alergare pe distanta de 21km, fiind impulsionat si motivat de catre doi prieteni – Daco si Roly, care afland ca cu un an anterior alergasem fara sa ma antrenez pentru alegare, sa alerg in 2016 la 21km. Provocare acceptata, doar ca am decis din nou sa nu ma antrenez. Din vechea gasca de alergatori pe distanta de 6km, am ramas doar cativa, dar s-au alaturat si alti colegi de servici, reusind cu totii sa terminam de alergat cei 21km. Chiar daca nu m-am antrenat pentru alergare, am terminat mult mai in forma aceasta distanta – 21km, decat distanta alergat cu un an inainte – 6km. Reusita noastra a tuturor, a fost dedicata unei persoane care are legatura foarte stransa cu un coleg din compania unde ne desfasuram activitatea.

Si a venit anul 2017.

Motivatia de a ma inscrie si participa la alergarea pe distanta de 42km, a fost sa depasesc numarul de kilometrii alergati in 2015 – 6km si in 2016 – 21km, important fiind sa trec linia de sosire in timpul impus de organizatori, ajungand sa demonstrez prin propriul exemplu ca sustin motto-ul “Pot, pentru ce eu vreau. Reusesc, pentru ca eu cred”. De ce? Pentru a imi dovedi mie, ca din nou, fara o pregatire pentru alergare, poti termina de alergat o distanta mare. Desi dupa ce am terminat de alergat 21km am spus ca “Este deajuns”, m-am motivat sa continui a alerga la fiecare proba de la acest eveniment si pentru a reusii sa motivez sau sa indrum ca din acel mic grup din 2015 si 2016, sa alergam 42km in anul 2017.

Si cum a fost…

In primul rand eu si Adrian ne-am bucurat sa luam cina – vineri seara – impreuna cu o parte dintre alergatori, fiind impresionati de marele numar de alergatori veniti din Polonia.

IMG_0002

Sambata, la ora 08:00 pm, s-a dat startul in alergarea pentru 21km, 42km si 52km.

IMG_0996

Klimai Cristian si Bouros Florin  care participau la 21km au luat un avans mare, doarece doreau sa-si depaseasca timpul din 2016. Eu, Adrian si Robert Farkas am inceput mai “incetut” pentru a intra intr-un ritm convenabil. Doar ca… eu si Robert am ridicat stacheta, doarece socotind timpul pe primii kilometrii alergati, am realizat ca este posibil sa nu terminam in timpul impus de organizatori.

Am continuat sa alerg impreuna cu Robert, incuranjandu-ne si facand poze sau filmand,

IMG_1005

discutand cu alti alergatori sau voluntari, cu cei de la firma care asigura paza – multumesc antrenorului meu pt. Mont Blanc 2007 si Kilimanjaro 2007 – “Kara” pt. suportul de la alergare, si celora de la politie – domnisoarei / doamnei agent de pe strada Unirii, asa cum am facut mereu in anii precedenti. Am incheiat cu bine prima tura – 6km si a urmat a doua tura.

IMG_1018.0

Doar ca de aici a inceput calvarul meu… Pe la mijlocul alergarii din tura a doua, am simtit ca am probleme la muschii de la gambe si api la muschii bicepsului femural, dar am strans din dinti si am continuat. Pe la podul Traian am avut nevoie de bautura isotonica si am baut 3 pahare, dar pe care le-am eliminat nu prea placut pe strada Unirii.

IMG_1018.1

Astfel, cu micile probleme musculare aparute am inceput tura a treia, dar de langa Biserica Rosie i-am spus lui Robert sa alerge de unul singur, deoarece eu credeam ca nu voi termina de alergat cei 42km propusi. Doar ca… mi-am adus aminte si mi-am resetat felul meu de a alerga, dupa cum ma readaptez cand am o situatie asemanatoare cand sunt la munte. Incet-incet am pus cate un pas in fata celuilant, pana am ajuns la barajul de pe canalul Mureselul mort, de langa Maranata, unde m-am intalnit cu Adrian Glogovatan. Adrian sesizare sa alerg cu tricolorul Romaniei strans in jurul gatului si astfel nu sunt oxigenat cum trebuie, propunandu-mi sa la tricolorul in acel loc. Zis si facut, apoi din nou la alergat… alergat pana cand am avut din nou probleme musculare, ce au fost sesizate de un voluntar care patrula pe bicicleta si care a informat pe cei de la ambulanta situate in sensul giratoriu din zona sud-cetate. Ajuns in acest loc, am avut parte de un mic tratament cu un spray cu gheta din parte unei domnisoare asistente, care si-a facut efectul (nu stiu care a fost eficient, spray-ul sau zambetul asistentei), doar ca am fost sfatuit sa renunt. Ei bine… NU. Si dai mai departe cu alergatul si chinul. Chinul care a continuat cu usoare alergari si plimbat rapid, pana am ajuns la linia de sosire. Mai o tura, mai 6 km… sa renunt? Eu? Am solicitat ajutorul celora de la Crucea Rosie Romana si am fost ajuta de catre o tanara, care mi-a facut un masaj la ambele picioare.

Dupa acesata scurta pauza de revenire medicala si de rehidratare, am decis sa continui, desi am vazut ca se daduse startul pentru alergarea de 6km, printre alergatori erau colegii Munteanu Sorin, Nichifor Vasile si Stefan Bogdan, iar altii terminasera de alergat cei 21km, 42km si 52km, asta insemnand ca urma sa alerg de unul singur ultima tura de 6 km si fara suport moral.

IMG_1020.1.0

Ultima tura… ultimii metri… Incet-incet ultimii metrii se imputineaza si deodata am ajuns din urma doi participant la alergare, avand parte de o surpriza… Robert – incetinise din cauza unor probleme musculare si Ciprian Verestiuc, un bun prieten care era in timpul impus de organizatori. Am continuat sa alergam sau sa ne plimbam grabit, pana in momentul cand Robert a decis sa se opreasca si sa ne sfatuiasca sa contiuam fara el. Asa ca, voi alerga cu Ciprian… Ajunsi la barajul unde imi lasasem tricolorul Romaniei, acelasi Adrian mi-a spus “Spunandu-ti sa lasi tricolorul aici, te-am “fortat” astfel sa vi dupa el in tura a patra”. Asa este, CA DOAR ESTE TRICOLORUL MEU. Dupa o scurta pauza, am pornit mai departe in alergare, trecand pentru ultima oara pe langa voluntari si cei de la paza, pe langa domnisoara de la ambulanta. Intre timp ce am traversat prin zona sensului giratoriu din sub-cetate, am fost claxonati de unul cu masina Mercedes, care vazand “protestele” mele si a lui Ciprian, a oprit ceva mai incolo si a iesit in intampinarea noastra, probabil cu samanta de scandal. Doar ca era un foarte bun prieten de-al meu, George Rujan, care ne-a aplaudat si incurajat sa continuam, ceea ce am si facut. Dupa o alta binemeritata pauza langa hotelul Coandi, am pornit in ultimii 2 km, pe care i-am parcurs “foarte repede”, stiind ca linia de sosire finala a celor 42km este aproape. Luandu-ne ramas bun de la domisoara/doamna agent politie de pe strada Unirii, am intrat pe bulevardul Revolutiei.

Am discutat cu Ciprian despre a trece impreuna cu el linia de sosire sau de a ramane si al astepta macar pe Robert, cu care sa trec linia de sosire ai celor 42km. Doar ca, dupa ce ma despartisem de Robert si am alergat mai departe cu Ciprian, am constatat ca nu il mai vedem in spatele nostrum pe Robert si timpul limita impus de organizatori in a termina cei 42km de alergat, se apropia de final. Cu parere de rau si regretul ca nu voi termina de alergat ce 42km cu unul dintrei cei doi colegi de servici cu care am inceput alergarea, am decis sa termin de alergat sis a trec linia de sosire impreuna cu Ciprian.

Cum au fost ultimii metri? Oauuuuu… Am trecut linia de sosire impreuna cu Ciprian si la mijloc tricolorul Romaniei, dupa care ne-am luat in brate de bucurie pentru reusita, chiar daca nu a fost cea mai onorabila ca timp.

IMG_1021.0

Apoi, am fost astepta si imbratisat de cele doua suportere ale mele, fetita Edeline si sotia Mihaela.

IMG_1021.4

Terminand cu odihna, am fost sa-mi iau diploma si medalia pentru ca am reusit sa termin de alergat cei 42km in timpul impus de organizatori,

IMG_1021.6

dupa care m-am dus cu acestea la domnisoara voluntara de la Crucea Rosie Romana ce imi facuse masaj si astfel ma ajutase / recuperase fizic la picioare, ca sa pot continua alergare in ultima tura si a celor ultimi kilometrii din cei 42km. Pot spune ca am vazut pe chipul ei, surpriza si mirare, ca cineva a venit sa-i multumeasca pentru un astfel de ajutor. MULTUMESC frumoasa domnisoara, reusita mea de a termina de “alergat” 42km se datoreaza si tie.

IMG_1021.8.

Reusisem… dar mai erau in cursa Robert si Adrian.Iar Robert a aparut dupa cateva minute de la sosirea mea, eu alergand in intampinarea lui si trecand impreuna cu el linia de sosire.

IMG_1021.9

Nu dupa mult timp a aparut si Adrian, pe care l-am intampinat si cu care am alergat pe ultimii metrii pana dupa linia de sosire, unde a fost intampinat de catre Robert.

IMG_1023

REUSISEM TOTI TREI SA ALERGAM CEI 42km asa cum ne propusesem, in timpul impus de organizatori. Dupa ce Robert si Adrian si-au primit diploma si medalia pentru a fi terminat de alergat 42km, sa impus o poza.

IMG_1028.2

Apoi am facut poza si cu colegii care reusisera sa termine de alergat 21km si 6km.

IMG_1028.3

M-am bucurat sa ma intalnesc cu doi prieteni si cu cateva cunostinte / prieteni cu care am avut bucuria sa ma intalnesc,

IMG_1029

apoi am fost prezent sa-i incurajez pe colegii care au participat la alergarea de la 1km – Family, la care participa colega Aioanei Anda impreuna cu fiul Radu si sotul Florin, urmati de colegii care au particpat la alergarea de 1km feminin si 1 km masculin, unii dupa ce tocmai iesisera de la schimbul 3: Ciupa Ramona, Bonchis Roxana Ioana, Curutu Ioana Andreea, Caldararu Mirel, Cirlig Ionut, Iancu Dumitru Mircea, Neamtu Ionut Lucian, Popa Nicolae, Popeci Ion, Savoiu Andrei Dorinel, Toloarga Ovidiu Dumitru si din nou Nichifor Vasile cu Stefan Bogdan.

IMG_1037

IMG_1046

un frumos inceput pentru o viitoare performata personala a fiecaruia, asa cum am inceput eu si Adrian cu cei 6km si am ajuns la 42km.

La final, ne-am adunat toti cei care am participat la alergare si reprezentat firma unde ne desfasuram activitatea, pentru a imortaliza momentul deosebit printr-o poza. Eu si o parte din colegii unde ne desfasuram activitatea, am alergat gandindu-ne la un fost coleg de servici care si-a pierdut viata intr-un stupid accident, un coleg ce suntem mai mult ca sigur ca ar fi fost sa alerge alaturi de noi – Matei Guler.

IMG_1071.0

M-am bucurat sa urc pe scena la festivitatea de premiere pentru cei care au alergat la maraton, dar doar in calitate de participant, si m-am simtit onorat sa reprezint compania unde imi defasor activitatea in calitate de sponsor, pentru premierea stafelor din proba feminina.

IMG_1077

Atmosfera de la fiecare eveniment de alergare la care am participat pana acum, m-a facut sa ma simt aparte si ca facand parte dintr-un grup mare de prieteni, dar in 2017 cel mai mult m-au impresionat incurajarile venite din partea trecatorilor / spectatorilor de o varsta mai inaintata – mai ales mama lu Robert, a colegilor veniti sa ne sustina si a familiilor noastre.

Anul 2017, eu si colegii din compania unde ne desfasuram activitatea am fost remarcati prin atitudinea de voie buna, tricourile de alergare si motto-urile imprimate. Un astfel de eveniment ajuta sa te cunosti pe tine, face sa cunosti altii oamnei si sa legi prietenii. Aceste eveniment a facut ca motto-ul “LEONI SUNTEM NOI” sa fie cel mai bine pus in evidenta, dovedind ca suntem o “familie” de sportivi.

Viitorilor participant la acest eveniment le recomand sa inceapa a participa pentru prima oara la cursa de 1km, iar apoi incet-incet, sa incerce sa-si depaseasca limitele fizice si mentale, pentru a-si depasi performanta din anul anterior. Participarea la un astfel de eveniment, indiferent de rezultat sau timpul realizat, aduce fiecarui participat o apreciere personala aparte din partea sa. Bucuria de a alerga alaturi de prieteni si colegii de service, sudeaza o legatura ce va fi aparte. Peste ani, cand fiecare va privii in spate/trecut, va putea spune “AM FOST ACOLO si AM ALERGAT CU COLEGUL/COLEGA…”

Consider ca scopul pentru anul 2017 afost atins.

Din acel grup din 2016, am dorit si reusit sa motivez sau sa indrum pe Adrian Dragoescu sa alerge 42km impreuna cu Farkas Robert, am reusit sa avem noi colegi alergatori la 1km, 6km si 21km – Klimai Cristian a revenit la 21km, iar ca reusita a tuturor, la premierea speciala sa primim un trofeu si o diploma – locul 3, pentru numarul total de kilometrii totali alergati de catre alergatorii dintr-o companie/institutie si eu sa primesc un trofeu si o diploma – locul 2, pentru numarul de kilometrii alergati de catre alergatorii pe care i-am indrumat.

„Vinovatii” pentru reusita premiilor obtinute in diplome si trofee, a atmosferei de voie buna pe intreaga durata a evenimentului, care si-au adus indirect aportul la acest articol cu poze sunt: Adrian Dragoescu, Farkas Robert, Bouros Florin, Cristi Klimai, Munteanu Sorin, Nichifor Vasile, Ștefan Bogdan, Bonchis Roxana Ioana, Ramona Ciupa, Curutu Ioana Andreea, Caldararu Mirel, Cirlig Ionut, Iancu Dumitru Mircea, Neamtu Ionut Lucian, Popa Nicolae, Popeci Ion, Savoiu Andrei Dorinel, Toloarga Ovidiu Dumitru, Aioanei Anda impreuna cu fiul Radu si sotul Florin.

Intreaga echipa multumeste colegei de la departamentul HR – Klara Letrai, care ne-a facilitat inscirere la acest eveniment si a reusit sa ne puna la dispozitie tricourile imprimate cu motto-ul “LEONI SUNTEM NOI” si motto-ul motivational “Pot, pentru ce eu vreau. Reusesc, pentru ca eu cred”.

IMG_1087

Urmeaza anul 2018 si… ultramarathon – 52km?

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: