ZIUA 9+10. 23-24.06 – VARFUL ILLINIZA SUD

Varful ILLINIZA SUD – MATTERHORNUL DIN ECUADOR, al doilea varf ca dificultate din ECUADOR.

La aceiasi ora 10:00 sunt preluat de catre RODRIGO din fata hostelului si plecam spre parcul ILLINIZA.

In acest parc sunt doua varfuri ILLINIZA NORD, mai ¨mic¨ ca altitudine, si varful ILLINIZA SUD. al mai inalt.

Dupa ce ne-am lasat o parte din bagaje la un hostel, am mers cu masina pe aceleasi drumuri fascinante pana la poarta de intrare in parc.

Ne-am luat rucsacii, si de la 3900m si pana la 4700m unde este refugiul am urcat pe jos.

Dar ce urcare palcuta… la fel de frumoasa ca si cea de pe KILIMANJARO.

Dar… vant si ploaie.

Ajunsi la refugiu, gasit inauntru doi calatori din AUSTRIAm care au pornit intr-o aventura pe parcusul a 2 ani, pe toate continentele.

Mancam si stam la discutii, dupa care pe la ora 20:00 eu si Rodrigo ne punem la somn, deoarece la ora 03:00 ne trezim si o sa plecam spre varf la ora 04:00.

Dupa un somn foarte bun si o mancare buna, plecam din refugiu spre varf.

VREMEA… Ceata si ploaie.

Dupa ce facem o scurta traversare, urcam pe portiuni cu stanca si zapada, stacile fiind inghetate suntem nevoiti sa ne punem coltarii.

Urcare este buna, pana in momentul cand se aseaza o ceata foarte deasa de nu putem sa vedem nici macar la 2 metri.

Suntem nevoiti sa asteptam 45min.

Dupa ce sa facut ceva mai senin, continuam urcarea pan intr-o portiune de traversare cu risc de cadere de pietre din abrupt.

Scapam si de aici, dar… urcare pe un horn.

Trecem si de acest pasaj si ajungem la zapada si gheata.

In sfasit… utltimi 300m pana in varf.

Si incepem urcarea.

Este tare bine si TAREEEEEEEEEEEEEEEE GREUUUUUUUUUUUU

Inclinatie mare.

Dar aste este, asta am dorit, UN VARF TEHNIC.

Doar ca, sub stratul de zapada inghetata de deasupra, dam de zapada ingetata ca si grauntele.

ESTE ZAPADA PROPICE PENTRU AVALANSE.

Dar continuam… pana suntem nevoiti an retrage, deoarece zapada si gheata de pe aceasta portiune este din ce in ce mai rea.

Am depasit din nou 5000m, dar fara varf.

Coboram pana intr-un loc destul de sigur, si deabea aici vedem urmele unei avalanse destul de recente, care a adus de sus o ditamai stanca.

Urmam acelasi traseu de coborare pe care am urcat, si am parte de un peisaj ca de pe luna.

Inapoi la refugiu cu regret, dar in siguranta.

Dupa un somn bun, coboram spre poarta de intrare/iesire si la masina.

Dupa o calatorie de aproape 3 ore cu autobuzul, am ajuns in orasul BANOS unde sta RODRIGO.

Eu m-am casat la hostelul… TRANSILVANIA. Este doar cu numele, gasind doar 3-4 indicii ce ar aduce cu Transilvania, ROMANIA si…. DRACULA.

Seara am foast invitat de RODRIGO la o cina cu a sa famile: sotia MARCELA si cei doi copii, o fetita si un baiat.

Ei detin in restaurant, Marcela fiind si bucatarul.

Si ce cina si familie frumoasa. M-AM SIMTIT… ACASA.

In traditia romaneasca, nu ma-am prezenta cu mana goala… O ICONITA ROMANEASCA, O METANIE, CATEVA DULCIURI SI O STICLA DE TUICA ( A LA BACE TOGHIERE ).

Si cam asta a fost….