POZE jurnal. Panoramice de prin zona varfului Parangul Mic, muntii Parang – mai 2018

Niciodata nu am stiut sa redau cu adevarat ce am trait sau simtit cand am cutreierat cararile/potecile/crestele muntilor si cand am scris ceva pe acest blog, am avut multe greseli gramaticale care au starnit si starnesc amuzamentul.

Am evadat din „barlogul” oficial familei, fiind insotit de fetita noastra, pana in a doua casa a mea – cea din Valea Jiului, cu intentia de a urca impreuna in muntii Parang si a incerca sa ajungem pana pe varful Parangu Mare. Insa… vremea nu a tinut cu noi doi, doar cu mine.

Astfel, mi-am luat inima in dinti si am fost printre primii care am fost prezenti la pornitul tele-scaunului, iar dupa 22 min. am ajuns in zona turistica Petrosani Parang. Dupa ce am primit informatii de ajutor de la cei de la statia mete – pe la ora 13:00-14:00 se anunta furtuna – si am facut o mica oprire pe la prietenii de la SALVAMONT Petrosani Parang pentru ai infroma pe unde am sa ma porte bocancii, am pornit voiniceste spre zona „La Bancuta”. Pana la bancuta totul a fost foarte placut, bucurandu-ma sa fiu din nou prin muntii Parang.

Ajuns in locul „La Bancuta”, unde traseul se bifurca la stanga spre varful Parangul Mic si la dreapta pe curba de nivel spre creasta Parangului, mi-a fost dat sa constat ca nu noi putea sa ajung nici macar pe varful Carja, din cauza vremii nu tocmai placute.

Cel putin in Valea Jiului vremea era ceva mai buna… ceva.

Insa, este bine daca voi reusii sa ajung si pe varful Parangul Mic. Astfel m-am alaturat cu putin tupeu unui cuplu de montaniarzi, MULTUMESC VOUA, pentru ai insotii in mica drumetie prin zona vestica a muntilor Parang. O sa vedem pana unde… pana unde ne lasa vremea. Si din vorba in vorba si povesti despre una alta, poze la ce ne inconjura, am ajuns pe varful Parangul Mic de 2074m. Iar privelistea ce ne-a fost data sa o admiram, a adus zambete pe fata noastra.

 

Dupa o mica odihna pentru a ne hidrata si a ne infrupta din ceva mancare, pozele de rigoare cu varful Parangul Mic, am continuat aventura noastra montana pe creasta Parangului, deoarece vremea tinea cu noi. Incet-incet si cu pasi marunti, ne-am apropiat si am ajuns pe varful Piatra de 2080m, privind la valea Jiului deoparte si la vale Mija de alta parte

 

si spre creasta care duce catre varul Carja.

 

Am parasit varful Piatra si am coborat spre zona unde cele doua trasee se intalnesc in creasta Parangului – „La Bivuacu de Piatra”, aceleasi cele doua trasee care pornesc din zona „La Bancuta”.

 

Vremea incepuse sa se schimbe inspre acea ploaie anuntata, dar am decis sa continuam pana aproape de zona unde traseul de creasta face la drepta si in stanga porneste traseul spre valea, caldarea si lacul Mija,

iar deoarece nu il mai vazusem de foarte mult, am trecut sa fac cateva poze „Sfinxului din Parang”.

 

Cu o ultima privire spre creasta Parangului si varful Carja, valea Mija si spre varful Parangul Mic si Piatra, cam asta a fost aventura montana, caci vremea cu ploaie a inceput sa-si faca simtita prezenta.

 

Astfel, am fost pana la urma nevoiti sa incepem a ne retrage catre zona turistica Petrosani Parang, urmand traseul pe curba de nivel si pe sub varful Parangul Mic, acel traseu care duce spre zona „La Bancuta”, fiind insotiti de zgomotul de tunete si de luminile fulgerelor din departare ce incepusa sa-si faca simtita prezenta pe varful Carja, prin Defileul Jiului si prin zona muntilor Valcan, observand ca si dinspre zona Jiet si a muntilor Sureanu venea o ploaie nu tocmai prietenoasa.

 

Cel mai mult ma uimit ca doua persoane, au pornit in traseul pe curba de nivel, acelasi traseu pe care toata lumea se retragea (am fost 4 grupuri, in total 13-14 persoane) din calea ploii ce venea dinspre varful Carja. Dupa cateva strigate, conversatii de la distanta si de aproape cu cele doua persoane, pana la urma au decis sa nu continue pe curba de nivel. Au continuat drept in sus spre varful Parangul Mic.

Am ajuns inapoi in zona turistica Petrosani Parang si m-am intalnit cu un bun prieten – „Biceps” – de la Salvamont Petrosani Parang, caruia i-am dat raportul de tura mica si de faptul ca exista cativa turisti prin zona unde urma sa ajunga ploaia anuntata. Am mai discuta si de utimele noutati neplacute in ce priveste interventiile lor in zona montana pe care o supervizeaza. Cat am stat de vorba cu „Biceps”, din trasee au coborat doar cei cu care m-am/ne-am retras urmand traseul curbei de nivel sau de pe varful Parangul Mic, care am constientizat ca puteam fii surprinsi neplacut de ploaie.

Pana la urma am decis sa cobor spre Petrosani si m-am indreptat cu parere de rau spre tele-scaun, pentru a putea sa ajung la cei doi prieteni care ma asteptau ca sa ma duca cu masina spre civilizatia cotidiana din Valea Jiului. Singur pe un scaun, m-am bucurat de linistea muntelui si de superbul peisaj al Vaii Jiului ce este strajuita de muntii Valcan, Retezat, Tulisa si Sureanu.

 

Pana si in locul „Poienita” vantul nu mai batea cu putere, doar verdele inca crud m-a facut sa imi dau seama ca ma aflu in acel loc.

 

Am fost preluat cu masina de catre cei doi pieteni are au avut bunavointa de a ma astepta si duce in Petrosani, lundu-ne LA REVEDERE pe carari/poteci/creste de munte. Regret ca nu am apucat sa facem impreuna o poza, dar… EXISTA DATA VIITOARE.

Indreptandu-ma spre „barlogul” neoficial al familiei din Valea Jiului, am poposit la pasarela auto de langa Spitalul din Petrosani pentru a vedea unde am fost si unde voi ajunge in urmatoare evadare din cotidian si „barlogul” oficial al familiei.

 

Cam asta a fost mica mea aventura prin muntii Parang in mai 2018.

CARARI / POTECI / CRESTE INSORITE SI CAT MAI LINISTITE