POZE jurnal. Panoramice de prin zona Pasul Vilcan din muntii Vilcan si zona Scorota – Piule din Retezatul Mic, la inceput de iunie 2018

Exista locuri in care iti doresti sa revii mereu si mereu, chiar daca poate pentru unii este de neinteles. Mi-a fost dat sa ajung inca din 1995 prin valea Jiului, ce trec anii, cand turismul montan modern inca nu aparuse.

La inceput de iunie 2018 am evadat din Arad impreuna cu familia mea – fetita Edeline „Ede” si sotia Mihalea „Miha” si doi buni prieteni – Sorin Bogdan „Ursu” si Gabriel Batcu „Gabi”, spre valea Jiului si sa urcam in zona turistica Pasul Vilcan, la cabana unui prieten foarte bun Besenyi Sigismund „Tata JIGA”. In ’95 puteai urca in aceasta zona pe jos sau cu masina de teren, acum existand o sosea si faimoasa „Gondola a lu Udrea”. Dupa ce am ajuns la cabana si o discutie la o mancare pe repede inainte, ne-am echipat corespunzator pentru o zona montana si am pornit intr-o mica drumetie, cu intentia de a urca pana in zona Pasul Vilcan si sa mergem pe culmea paralela cu zona turistica Pasul Vilcan.

Dupa ce am trecut de racoarea padurii si am ajuns in locul numit „La Table”, am decis sa merg spre primele stancile din afara traseului, pentru a fi in linistea muntelui.

Doar urcand putin mai sus, la urmatoarele stanci, ai parte de un peisaj altfel. Varful Straja, spre zona turistica Pasul Vilcan si orasul Valcan ne-a delectat prin frumusete, desi acesta peisaj ne-a fost dat sa il vedem de atatea si atatea ori,

am putut sa privim la obiectivul final al acestei zile, culmea paralela cu zona turistica Pasul Valcan, de unde putem sa vedem mai bine valea Jiului, muntii Sureanu si Parang,

insa drept in fata noastra, urma sa urcam spre locul unde se afla Pasul Vilcan.

Terminand aceasta mica desfatare a privirii, a trebuit sa intram pe sosea, am spus bine – SOSEA, pentru a ne continua traseul.

De ceva timp s-a luat hotararea si sa pus in aplicare a se construii o sosea prin aceasta zona, care porneasca din orasul Vilcan, sa treaca prin zona turistica Pasul Vilcan si sa duca pana in zona Pasul Vilcan, de unde sa coboare spre cealanta parte de Romania. Norocul face ca este destul de dificil ca sa se construiasca o sosea care sa duca pe varful Straja, din aceasta parte de munte.

Ajunsi in zona „Stana”, am avut prilejul sa vedem in jurul nostru o minunatie de peisaj,

dar nu am zabovit prea mult prin zona la „Stana” si dupa ce ne-am despartit de „Tata Jiga”, am grabit pasul spre zona Pasul Valcan, deoarece norii unei furtuni anuntate de ceva vreme, incepeau sa-si faca simtita prezenta.

Si ce era de asteptat, a si venit. O ploaie de vara cu tunete si fulgere, mici bucati de gheata, care ne-a susrprins exact cand eram in Pasul Vilcan. Dar chiar si asa, ne-am bucurat de racoarea ploii, desi nu era tocmai ok sa fim expusii intr-un loc in care cat vedeai erau numai nori de ploaie. Desi am mai fi dorit sa stam in zona, am urcat inspre varfurile din zona, de unde am putut sa vedem ploaie care se asezare pe varful Straja, muntii Retezat, valea Jiului si zona turistica Pasul Vilcan.

Am continuat aventura nostra montana pe creasta muntilor Vilcan, pana ne-am dat seama ca si dinspre muntii Parang veneu cativa nori nu tocmai prietenosi, totul in jurul nostru ducand la un peisaj aproape apocaliptic

si pentru siguranta noastra am decis ca este mai bine sa coboram inspre zona turistica Pasul Vilcan, avand in fata imaginea ploii ce isi revarsa apele peste valea Jiului.

Ajunsi in siguranta soselei si a neexpunerii in zona de culme sau creasta, ne-am simtit mai in siguranta, tocmai de aceea am decis sa urc pe un varf si sa fac cateva poze. Varful este situat foarte bine, avand posibilitatea sa vezi la 360 tot ce este mai interesant si frumos prin aceasta parte a muntilor Vilcan.

Usor-usor, ploaia din zona unde eram isi lua talpasita, aparand pana si in valea Jiului o raza de lumina printre nori. Asa ca, a meritat un moment de complectare…

Ploaia este de multe ori o prefacuta si de data aceasta a dovedit inca o data, ca bucuria scaparii de ea, nu tine mult.

Pana la urma am ajuns la cabana lu „Tata Jiga”, fara sa mai avem parte de o alta tura de ploaie. Dar prin zona „La Table” si prin padure, am descoperit ca ploaia pe care ne-a surprins a fost foarte blanda, fata de ploaia care a cazut in aceasta parte a muntilor Vilcan, unde pe jos era plin de mici bucati de gheata.

Stiind ca apusul de soare este aparte in zona turistica Pasul Vilcan, am urcat partea din spatele cabanelor. Zona este cunoscuta ca „Paradis” si consider ca este adevarat, desi zona a fost afectata acum ceva timp de o furtuna foarte violenta, ce a distrus din unicitatea acestei parti din muntii Vilcan. Dar chiar si asa, apusul de soare peste varful Straja si valea Jiului, cu soarele in spatele muntilor Retezat si muntilor Tulisa, face ca totul sa fie… OAUUUUU

iar inainte de NOAPTE BUNA am mers repejor pana la cateva stanci din apropiere, pentru a surprinde in profunzime locurile care imi sunt aproape de suflet, ZONA MONTANA DIN ZONA VAII JIULUI.

A doua zi – sambata, ne-am urcam in sfarsit pe varful Oslea, cel mai inalt varf din muntii Vilcan, sperand ca vremea sa ne permita.

Un mic dejun cat mai de dimineata si la ora 09:00 am plecat din zona turistica Pasul Vilcan, spre Jiul de Vest pana la Campusel, ca sa urcam in creasta Oslei si pe varful apropiat – Coada Oslea, de unde sa ajungem pe varful Oslea si sa coboram inapoi in zona Campusel. Dupa ce am traversat orasele din valea Jiului si am patruns pe Jiul de Vest, am ajuns la Campusel, lundu-ne echipamentul am patruns pe traseul turistic ce duce spre creasta Oslei. Insa… NCI URMA DE MARCAJE TURISTICE. Desi am incercat sa dibuim cat de cat o carare sau poteca care sa ne scoata intr-un luminis si de unde sa putem vedea pe unde sa ajungem in creasta Oslei… ne-am ales cu NIMIC. De aceea am decis ca este mai bine sa ne intoarcem la Campusel si sa mergem pana pe varful Piule din zona Retezatului Mic.

Iata-ne prezenti pana la urma la intrarea in Cheile Scorota, unde ne-am lasat mijlocul de transport si dupa luat-ul din nou a echipamentului, am pornit spre varful Piule. Scorota Seaca si cheile sale, padurea aparte si in sfarsit stana Scorota, este ceea ce a meritat si merita vazut de iubitorul de natura. Insa, ce impresioneaza cel mai mult pe turistul ce paseste prin aceste locuri, este locul unde este amplasata stana Scorota.

O scurta odihna si o mica gustare, o discutie cu pastorii de la stana si o joaca cu cativa „catelusi”, dupa care… spre saua Iepei. Urcarea pana in saua Iepei este solicitanta pentru oricine, mai ales daca este facuta intr-un mod mai sustinut cand esti cu nori de ploaie si aducatori de furtuna cu fulgere in spate, asa cum ne era dat sa avem parte noi. Iar cand am ajuns in saua Iepei, mi-a fost dat sa vad pe langa frumusetea Retezatului inalt… o ditamai furtuna ce isi desfasura apele peste varful Retezat si continua sa vina inspre zona unde ne aflam noi.

Insa totul in jur, desi era o vreme nu prea prietenoasa cu turistul, te face sa spui… IUBESC UNICUL RETEZAT.

Din saua Iepei ai posibilitatea sa vezi intr-o parte zona Scorota si in departare creasta inalta a muntilor Vilcan – creasta Oslei si varful Oslea,

iar in cealalta parte Retezatul inalt cu varfurile Retezat, Peleaga si Papusa, cu caldarile pline de lacuri ce astepta a fi desoperite.

Intre timp ce ne odihneam in saua Iepei, am constatat ca din toate partile se aduna norii in zona unde ne aflam si ar fi fost riscant sa urcam pana pe varful Piule, unde sa fim surprinsi de ploaie, mai ales daca era sa fulgere. Mai neplacut ar fi fost pe zona de coborare spre zona Scorota, unde grohotisul si pamatul ar fi facut terenul mai instabil.

Pe langa grupul nostru, dupa ceva timp in saua Iepei ne-a fost dat sa avem companie din partea a trei tineri studenti – o tanara din Rep. Moldova pe numele Tatiana si doi baieti – unul din Valea Jilui si celalant din Cluj, ce doreau sa ajunga la cabana Buta prin varful Piule. I-am sfatuit ca este mai bine sa coboare spre stana  Scorota… EXISTA DATA VIITOARE sa faca acest traseu.

Pana la uram am coborat cu totii spre stana Scorota, unde nici bine nu am ajuns si asezat pe veranda stanii, ca s-a si dezlantuit ploaia. O ploaie asa cum m-am asteptat sa fie, cu tunete si fulgere, ce nu ar fi fost tocmai bine sa fi avut parte pe varful Piule. Noroc ca nu a tinut prea mult aceasta ploaie si am continuat sa coboram spre intrarea in cheile Scorota.

Ajunsi la cabana lu „Tata Jiga” am mai avut parte de o a doua tura de ploaie pe ziua de sambata, o ploaie ce a lasat o priveliste aparte asupra Vaii Jiului.

Insa cel mai placut este privelistea aparte din zona turistica Pasul Vilcan, spre localitatile din valea Jiului la poalele muntilor Tulisa, Sureanu, Parang si Vilcan.

Nu am reusit sa strabatem creasta paralela cu zona turistica Pasul Vilcan si nu am reusit sa ajunem sa strabatem creasta Oslei pana pe varful Oslea, dar chiar si asa… EXISTA DATA VIITOARE.

CARARI / POTECI / CRESTE INSORITE SI CAT MAI LINISTITE